Primul lucru care afectează imaginația unei persoane când observă lumea din jurul său este uimitorul varietate de obiecte, procese, proprietăți și relații. Suntem înconjurați de păduri, munți, râuri și mări. Vedem stele și planete, admirăm frumusețea luminilor nordice, zborul cometelor. Diversitatea lumii nu poate fi luată în considerare. Trebuie să ai o mare putere de gândire și o bogată imaginație pentru a-ți vedea comunitatea și unitatea în spatele diversității lucrurilor și fenomenelor lumii.
Toate obiectele și procesele din lumea exterioară au o trăsătură comună: ele există în afara și independent de conștiință, fiind reflectate direct sau indirect în senzațiile noastre. Cu alte cuvinte, ele sunt obiective. În primul rând, pe această bază, filosofia le unește și le generează într-un concept de materie. Când se spune că materia ne este dată în senzații, înseamnă nu numai o percepere directă a obiectelor, ci și una indirectă. Nu putem vedea, atingem, de exemplu, atomii individuali. Dar simțim acțiunea corpurilor formate din atomi.
Când o persoană își stabilește scopul de a găsi o chestiune uniformă ca un fel de început de tot, el acționează în același mod ca și cum ar vrea să mănânce fructul în locul cireșelor și perelor. Dar aceasta este și o abstractizare. Materia nu poate fi văzută, simțită, gustată. Ceea ce este văzut, perceput, există o anumită materie. Materia nu este unul dintre lucrurile care există alături de altele. Toate formațiunile existente de material beton sunt materie în diferite forme, tipuri, proprietăți și relații. Nu există o problemă "fără chip". Problema nu este adevărata posibilitate a tuturor formelor, ci a realității lor. Singura relativ diferită de materia proprie Fiecare gândire filosofică consecutivă poate duce la unitatea lumii fie din materie, fie din principiul spiritual. În primul caz avem de-a face cu materialismul, iar în al doilea caz cu monismul idealist (de la cel grecesc, singurul). Există doctrine filosofice care stau pe pozițiile dualismului (din dualismul latin).
Unii filozofi văd unitatea de obiecte și procese în realitatea lor, prin existența lor. Este într-adevăr ceva în comun care unește totul în lume. Dar principiul unității materiale a lumii nu înseamnă similitudinea sau identitatea empirică a sistemelor, elementelor și proprietăților și a regulilor specifice existente, ci comunitatea materiei ca o substanță ca purtătoare a diferitelor proprietăți și relații.
Universul infinit, atât în cel mare cât și în cel mic, atât în material cât și în cel spiritual, este supus legilor universale, care leagă totul în lume într-un singur întreg. Materialismul materialist respinge punctele de vedere care disting conștiința, rațiunea într-o substanță specială care se opune naturii și societății. Conștiința este atât cunoașterea realității, cât și a părții sale componente. Între legile mișcării lumii și conștiința omului nu există nici un abis inaccesibil. Conștiința nu aparține nici unei alte lumi, ci unei lumi materiale, deși se opune ca spiritualitate. Nu este o proprietate supranaturală, ci o proprietate naturală a unei materii foarte organizate.
Materialul în sensul fizic are o structură diversă, intermitentă. Acesta este compus din părți de diferite dimensiuni, determinarea calitatii: particule elementare, atomi, molecule, radicali, ioni, complecși ai macromoleculelor, particule coloidale, planete, stele și sistemele lor de galaxii. Peste 30 de particule elementare diferite sunt acum găsite și, împreună cu rezonanțele (particule care trăiesc foarte scurt), există aproximativ 100. Se fac încercări de a găsi o legătură internă profundă între particulele elementare și de a crea pentru ei ceva de genul tabelului Periodic DI. Universitatea Mendeleev. Particulele elementare diferă în masa de repaus și, în conformitate cu acestea, sunt împărțite în leptoni (particule de lumină), mezoni (particule medii) și barioni (particule grele). În plus, există particule care nu au o masă de odihnă, de exemplu, fotoni.
Atomii sunt construiți din nuclee cu încărcare pozitivă și încărcături electronice încărcate negativ. Nucleul constă din protoni și neutroni, numiți împreună nucleoni.
Din formele "discontinue" ale materiei, formele "continue" sunt inseparabile. Acestea sunt diferite tipuri de câmpuri - gravitaționale, electromagnetice, nucleare. Ele leagă particule de materie, le permit să interacționeze și astfel să existe. Deci, fără câmpuri de gravitație, nimic nu ar uni stelele în galaxii și nu ar însemna în stele. Nu ar exista sistem solar, nici soare, nici planete. În general, toate corpurile ar înceta să existe: fără câmpuri electrice și magnetice, nimic nu ar lega atomi moleculelor, iar electronii și nucleele la atomi.
Pacea și totul în lume nu este haos, ci un sistem sistematic organizat, o ierarhie a sistemelor. Prin natura structurală a materiei se înțelege o integritate internă disecată, o ordine regulată a legăturii elementelor în compoziția întregului. Fiind și mișcarea materiei sunt imposibile în afara organizării sale structurale. Conceptul de structură este aplicabil nu numai diferitelor niveluri ale materiei, ci și în materie în ansamblu. Stabilitatea formelor structurale de bază ale materiei este condiționată de existența organizării sale structurale unificate. În acest sens, putem spune că fiecare element al materiei poartă sigiliul întregului întreg al lumii. În special, așa cum arată știința, electronul are o relație directă cu Cosmosul, iar înțelegerea Cosmosului este imposibilă fără a lua în considerare electronul.
Unul dintre atributele materiei este indestructibilitatea ei, care se manifestă în totalitatea legilor concrete de conservare a stabilității materiei în procesul de schimbare. Investigând fundamentul materiei, fizica modernă a descoperit transformabilitatea universală a particulelor elementare. Într-un proces continuu de transformări reciproce, materia este păstrată ca o substanță, adică ca bază a tuturor schimbărilor. Transformarea mișcării mecanice datorată frecării conduce la acumularea energiei interne a corpului, la amplificarea mișcării termice a moleculelor sale. Mișcarea termică, la rândul ei, poate deveni radiație. Legea conservării și transformării energiei spune: indiferent ce procese de transformare au loc în lume, cantitatea totală de masă și energie rămâne neschimbată. Orice obiect material există numai în legătură cu alții și prin ele este legat de întreaga lume. Principiul indestructibilității și al non-creației materiei are o mare importanță metodologică. Ghidat de aceasta, știința a descoperit legi fundamentale precum legile conservării masei, energiei, încărcăturii, parității și multe altele, care au permis înțelegerea mai profundă și mai completă a proceselor care apar în diferite zone ale naturii. Cele mai importante legi ale cunoașterii științifice servesc drept instrumente de criticare a vederilor eronate.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: