Măsura transformărilor de traducere
Ca multe alte operațiuni, transformările pot fi fie inadecvate, fie excesive sau chiar aplicate oriunde s-ar putea face fără ele.
Există două noțiuni populare translaționale despre "literalism" și "libertate" despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în traducere.
Bukaliștii din textul de traducere sunt acele locuri care rezultă din faptul că traducătorul nu a făcut transformarea necesară și sa tradus prea strâns la textul sursă.
Libertatea translaționistă este un fenomen opus literalismului. Dacă literalismul este rezultatul unei lipse de transformări translaționale, atunci libertatea este un produs al excesivității lor. Despre libertățile de traducere exprimate în acele cazuri în care traducătorul fără a afecta calitatea traducerii s-ar putea traduce mai aproape de textul sursă.
Deci, o măsură adecvată de transformare se află în mijloc între literalism și libertate. Aceasta este măsura care distinge o traducere notarială de calitate.
Ca repere strategice (foarte generale) care ajută interpretul să nu cadă în această sau pe cea extremă (literalism sau libertinism) în timp ce realizează transformări, următoarele principii pot servi:
motivația transformării. Transformarea ar trebui motivată de necesitatea de a obține echivalența impactului reglementar al textului sursă și al textului tradus.
transformare minimalitate înseamnă că un număr de posibile transformări este de preferat una care rezolvă problema obținerii echivalenței impactului de reglementare al textului sursă și textul tradus prin abateri minime de la structura inițială și semantica.
măsura limitată a transformărilor de traducere. Măsura transformării (amploarea, adâncimea ei) este determinată de măsura în care discrepanța dintre competențele comunicative ale vorbitorilor nativi și vorbitorii nativi ai limbii țintă se manifestă prin acest act de comunicare bilingvă. Cu cât această discrepanță se simte mai mult, cu atât mai mare este măsura transformării pentru a obține echivalența impactului reglementar al textului sursă și al textului tradus.
Problema "Supertransformării" apare, probabil, nu ca o consecință a lingvistică, ci ca o consecință a diferențelor etnice și culturale dintre cele două popoare. Fiecare națiune are o abordare pură, pur națională, a anumitor subiecte și fenomene, care nu coincide cu viziunea asupra lor din partea altor popoare. Iar aceste discrepanțe nu pot fi compensate ("netezirea") prin transformări ale traducerilor. Aceste "supertransformări", care sunt necesare pentru acest lucru, nu numai că nu sunt permise în traducere, ci într-un anumit sens absurd.
Trimiteți-le prietenilor: