1 Din toate fiarele sălbatice pe care le-a creat Domnul Dumnezeu, șarpele era cel mai viclean. El ia întrebat pe femeie:
- Este adevărat că Dumnezeu a spus: "Să nu mănânci din vreun copac din grădină"?
2 Femeia a răspuns șarpelui:
"Putem mânca fructe de la copacii din grădină,
3 Dar Dumnezeu a zis: "Nu mâncați rodul din pomul care este în mijlocul grădinii, și nu-i atingeți, altfel veți muri".
- Nu, nu vei muri, spuse șarpele femeii.
5 - Dumnezeu știe doar că atunci când îi vei mânca, ochii tăi se vor deschide și vei deveni ca un Dumnezeu. cunoscând binele și răul. b
6 Atunci femeia a văzut că rodul pomului era bun de mâncare și plăcut să se uite, și că pomul era dorit, ca izvor de înțelepciune; și a luat unul din fructe și a mâncat. Ea a dat roadele soțului ei care era cu ea și a mâncat-o.
7 Ochii lor s-au deschis și și-au dat seama că erau goi, apoi s-au făcut bandaje din frunze de smochine.
8 A apărat o briză c. și au auzit pe Domnul Dumnezeu, care umbla în jurul grădinii. Adam și soția lui s-au ascuns de Domnul Dumnezeu în copacii din grădină,
9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe Adam:
"Unde esti?"
10 Adam a răspuns:
- Te-am auzit că ești în grădină și m-ai speriat pentru că eram gol, așa că m-am ascuns.
11 El a întrebat:
Cine ți-a spus că ești gol? Ai mâncat fructul pomului de la care te-am interzis să mănânci?
12 Adam a răspuns:
"Femeia pe care mi-ai dat-o cu mine - mi-a dat roada din acel pom și m-am mâncat".
13 Domnul Dumnezeu a zis femeii:
- Ce ai făcut?
Femeia a răspuns:
"Șarpele ma înșelat, așa că am mâncat".
14 Domnul Dumnezeu a zis șarpelui:
"Pentru că ai făcut-o,
Blestemat ești mai mult decât orice vită
și toate animalele sălbatice!
Veți căuta pe burtă,
vei mânca praf
în toate zilele vieții tale.
15 Voi pune vrăjmășie
între tine și o femeie
și între descendența și descendența ei f.
el te va lovi în cap,
și îl vei lovi în călcâie. g
16 Și a zis femeii:
- Îți voi face sarcina dureroasă:
în suferință veți purta copii.
Veți dori un soț,
și el va domni peste voi.
17 lui Adam ia zis lui Adam:
- Deoarece ai ascultat de soția lui și ai mâncat fructele din copac,
despre care v-am poruncit: "Nu mâncați din ea,
Blestemat este pământul din cauza ta:
în munca grea vei mânca din ea
în toate zilele vieții tale.
18 Îți va da spini și buruieni,
veți mânca cereale de câmp.
19 În sudoarea feței tale vei mânca pâinea ta,
până când te întorci la pământ,
din care a fost luată;
pentru că tu ești praf,
și în praf te vei întoarce.
20 Adam și-a numit soția Eva h. pentru că ea a devenit mama tuturor celor vii.
21 Domnul Dumnezeu a făcut haine de piele și a îmbrăcat pe Adam și pe nevasta lui în ele.
22 Domnul Dumnezeu a zis:
- Învățând binele și răul, omul a devenit acum unul dintre noi. Este imposibil ca el să-și întindă mâna, să sfâșie fructul din pomul vieții, să-l mănânce și să trăiască pentru totdeauna.
23 Domnul Dumnezeu l -a alungat din grădina Edenului, ca să poată lucra în țara de unde a fost luată.
24 Împăratul a aruncat un heruvim, în partea de răsărit a grădinii, și o sabie în flăcări, ca să păzească calea spre pomul vieții.
3: 1-24 Omul este supus testului libertății de alegere (a se vedea punctul 2.17). Acest test are loc în cadrul legământului, bazat pe fapte: ascultarea le dă dreptul de a trăi împreună cu Dumnezeu, neascultarea aduce moartea.
3: 1 Șarpe. Vezi Introducere: Dificultăți de interpretare. Simbolul înțelepciunii pământești (nu spirituală); șarpele este cel mai "întemeiat" animal, se extinde pe pământ cu tot corpul său și, de fapt, se îmbină cu el. Cu alte cuvinte, șarpele este inseparabil de pământ și simbolizează cunoașterea nu atât de bună ca răul. Imaginea șarpelui este personificarea lui Satan. Vedeți articolul "Satana".
a spus șarpele. a spus Dumnezeu. Scopul șarpelui este să genereze îndoieli cu privire la faptul dacă toate cuvintele lui Dumnezeu sunt autentice, adică, sunt adevărul. Soția se confruntă cu o alegere, trebuie să aleagă din ceea ce a spus Dumnezeu și ceea ce a spus șarpele. Și ea se va închina la ceea ce a spus șarpele (v.6) cu voința sa liberă.
3: 2 a spus soția. Soția reprezintă o interdicție mai severă decât era de fapt. De fapt, ea a denaturat cuvintele lui Dumnezeu și a spus propria ei, deoarece în interdicția impusă de Dumnezeu, cuvintele "nu atingeți" nu erau.
3: 5 ca dumnezei, cunoscând binele și răul. Cuvântul "știu" Biblia folosit de multe ori în sensul "care urmează să fie conectat" (de exemplu, 1 Pr 28.9; .. Iov 21,14 ;. 24.1; 34.12; Isa 1.3 ;. 43,10, 45, 4, Ieremia 5,4,5, 31,34, Ioan 8,19, 10,15). Dumnezeu, în acest sens, nu știe rău, pentru că Dumnezeu și răul sunt incompatibile. Cuvintele șarpelui indică faptul că el nu „știu“ Dumnezeu nu este implicat în viața lui.
3: 6 dă cunoștință. Natura acestei "cunoștințe" a soției sale nu era cunoscută. Aceasta a fost tocmai forța atractivă a copacului, care imediat a devenit "bună pentru mâncare, plăcută pentru ochi și dorită". Trebuie remarcat însă că, în cuvintele șarpelui, a existat și un anumit adevăr: el a spus că oamenii învață nu numai "bine", ci și "rău", adică ei vor trebui să o cunoască, după ce au experimentat-o. Cel mai groaznic rău este plecarea de la Dumnezeu și moarte. În acest sens, moartea nu a fost pedeapsa și este foarte rău pe care o persoană voia să o cunoască, deși a fost avertizat de Dumnezeu (2.17). Vezi articolul "Căderea omului".
Am luat-o. și a mâncat. și ea ia dat și bărbatului ei. și a mâncat. Astfel, alegerea a fost făcută în favoarea șarpelui.
3: 7 ochii lor s-au deschis. Oamenii și-au pierdut viziunea spirituală. Această cunoaștere pe care au dobândit-o nu conține în ele însele nici bunătate, nici înțelepciune, ci doar o conștientizare a păcatului și un simț al distanței față de Cel Preaînalt. Un om a intrat în moarte, prin cunoașterea căruia trebuia să treacă, pentru că el însuși a ales-o.
gol. Cuvântul tradus aici ca "gol" are două sensuri: "gol" (versetul 7) și "viclean", "insidios" (versetul 1). Oamenii au dorit să devină înțelepți, dar au devenit "goi"; au pierdut ceea ce au avut, și "viclean", sau "insidios" (adică, ei au dobândit calitățile pe care le avea șarpele). După ce au descoperit că acum sunt ca un șarpe, oamenii "au cusut frunze de smochine și s-au făcut brânci", poate astfel dorind să reducă sau să ascundă această asemănare.
3: 8 au auzit glasul Domnului Dumnezeu. Un om fuge de vocea Creatorului său. a dispărut. Conștiința lor a denunțat poporul, nu mai voiau intimitatea cu Dumnezeu, pe care ei îl savuraau înainte (Romani 2: 12-16). Expulzarea oamenilor din paradis corespundea în întregime aspirațiilor lor.
3: 9 unde. Această întrebare retorică îi obligă să vină la Dumnezeu (4.9, 11.5).
3:10 V-am auzit vocea. Din momentul în care "ei și-au deschis ochii" (v. 7), o persoană nu mai putea să-L vadă pe Dumnezeu, ci doar aude vocea Lui.
era teamă. Omul sa temut de Dumnezeu, pentru că a devenit "gol". Nuditatea, care a adus omul mai aproape de șarpe, a creat o barieră între el și Dumnezeu. Dumnezeu însuși va înlătura această barieră (a se vedea punctul 21).
3:11 Nu mâncați din copac. Adam are ocazia să se pocăiască. Dar omul a devenit "gol" și "viclean". El ascunde goliciunea de la Dumnezeu, ascunzându-se în spatele viclenia.
3: 12.13 Prin pervertirea adevărului, acuzându-se unii pe alții și chiar pe Dumnezeu, oamenii au acționat în deplină conformitate cu "cunoașterea" dobândită.
3:14 Blestemat. Blestemul se referă numai la șarpele oamenilor. Dumnezeu nu blestemă, dimpotrivă, El și-a protejat poporul cu binecuvântarea Sa chiar și în momentul creării lor (1,28).
vei merge pe burta ta. O expresie imaginativă care poate fi interpretată ca "nu departe, veți avansa nu departe în viclenia".
există praf în toate zilele. Cenușele sunt un simbol al umilinței extreme (Ps. 43.25, 71.9). Există praf înseamnă "înfruntând constant înfrângerea".
3:15 Voi pune vrăjmășie. A pune vrăjmășia este la fel ca "pentru a preveni prietenia", adică pentru a exclude orice posibilitate de înțelegere și de înțelegere reciprocă.
între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta este promisiunea viitorului Mântuitor și Răscumpărător al lui Isus Hristos. El este Cel care va elibera definitiv pe aleșii Săi de robia păcatului (Osea 13:14, Apocalipsa 5: 9).
pentru a uimi. intepatura. Aceste două verbe exprimă contrastul dintre ceea ce face ca „sămânța femeii“ șarpele (grevă l) și care poate provoca o „sămânță“ șerpi (înțeapă numai).
în cap. în călcâie. Hristos este promis „sămânța“ zdrobi capul șarpelui, șarpe încearcă să „muște“ răscumpărarea lui Hristos, dar se poate face acest lucru numai în călcâi, deoarece, merge pe burta (a se vedea. Art. 14), deasupra călcâiului nu se poate ridica.
3:16 Înmulțesc-o și îți voi înmulți durerea. Un blestem nu se încadrează pe o femeie (a se vedea camera pentru 3.14), dar durerea pentru cei pierduți va crește prin suferințe fizice.
în timpul sarcinii. Nemurirea este înlocuită de nașterea copiilor, ceea ce dă naștere istoriei răscumpărării. Printre copii vor fi aleși și nelegiuiți.
3:17 Blestemat este pământul pentru voi. Blestemul adus de Adam nu poate cădea pe el (vezi cartea la 3.14), cădea la pământ.
cu durere. Lucrarea în sine nu este un blestem, ci o binecuvântare dată de Dumnezeu (2.15); blestemul care stă pe pământ însuși face ca muncitorul să fie amar și greu.
pământul. Relația normală a omului cu pământul, constând în stăpânirea sa asupra ei, sa schimbat radical; În loc de a asculta de om, pământul îl rezistă (2.7 și com.). Întregul pământ, "întreaga făptură", distrusă ca urmare a acestei disarmonii, dorește să fie înviată și restaurată (Romani 8: 20-22).
3:18 Spini și coarne. O mare parte din ceea ce acum "crește" pe pământ, nu a fost creat inițial de Dumnezeu, ci a apărut ca urmare a renașterii, cauzată de un blestem pe teren.
3:19 tu ești praf. Vedeți com. la 2.7.
în praf vă veți întoarce. Decesul fizic este atât o pedeapsă cât și o binecuvântare (vezi 2 Corinteni 5: 8).
3:20 Eva. În traducerea din viața evreiască. mama tuturor celor vii. Ie a întregii omeniri.
3:21 îmbrăcămintea piele. Acum oamenii au încetat să mai fie "goi", adică. de acum înainte nu se mai pot ascunde de Dumnezeu (a se vedea 3.8 și com.).
îmbrăcat. Dumnezeu Însuși a eliminat bariera creată de oameni care împiedica (sau așa părea) comuniunea lor cu Dumnezeu.
3:22 a devenit ca unul dintre noi. Pentru a interpreta acest verset, să îl comparăm cu Iov. 1.6: "Și a fost o zi când fiii lui Dumnezeu au venit să stea în picioare înaintea Domnului, și Satana a venit între ei". Dacă Art. 3,22 implică o situație similară, atunci cuvintele "unul dintre noi" se poate referi la Satan (șarpe), din cauza ființelor spirituale el a fost singurul care știa răul. Astfel, Domnul a spus că omul a început să semene cu acest "om", familiarizat cu răul, cu Satana.
trăiți pentru totdeauna. Nimic care nu este introdus într-o persoană de Dumnezeu, distorsionează imaginea lui Dumnezeu și nu permite unei persoane să fie o asemănare a lui Dumnezeu, nu poate trăi pentru totdeauna.
3:23 a trimis. cultiva terenul. Înainte de aceasta, oamenii au cultivat "grădina" (2.15) și "au posedat" și "au dominat" pământul asupra creației (1.28).
3:24 în est. A se vedea 2.8 și com.
Heruvim. Una din rîndurile angelice (vezi Ex.18).
Trimiteți-le prietenilor: