Fiecare dintre noi are propriul drum (Vladimir Aparin)

Mergem, umblăm, umblăm,
Fiecare moment, în fiecare oră, în fiecare an,
Și cine știe cât va trece, nu știm,
Cine - direct, și care se va întoarce.

Toată lumea alege drumul,






Înainte, sau, probabil, ocolind,
Ei bine, cineva nu merge în picior,
Și totul așteaptă, când brusc norocos.

Există drumuri care merg în ceruri,
Există drumuri care cad,
Cineva a ales un traseu larg,
Cineva - o corniță îngustă și alunecoasă.

Cineva a căzut brusc fără succes,
Și a căzut în praful de pe marginea drumului,
Și înapoi, accidental, sa întors,
Simtând încărcătura tuturor miilor călătoriți.

Există drumuri pentru întreaga cireadă,
Există drumuri numai pentru unul,
Există unele pe care suntem mulțumiți,
Și sunt acelea în care eram calde.

Mergem, umblăm, umblăm,






Zi și noapte, în căldura sau zăpada,
Ne îndrăgostim, așteptăm și suferim,
Trai un timp scurt.

Suntem la șuierăturile plămânilor fumatori,
Pentru noroc alergăm la întâmplare,
Picking doar fărâmă jalnică,
Și nu ne putem întoarce.

Timpul nu poate fi întors înapoi,
Pe lângă modul de viață trecut,
Cine a căzut - nu se mai ridică,
Și nici un pas înainte nu poate face pasul.

Oricine cade în jos va fi imediat călcat în picioare,
Și o vor arunca într-un șanț adânc,
Nu scrie despre el câteva linii,
La urma urmei, acum nu există nici unul dintre ei.

Există multe drumuri și pasaje în viață,
Multe cusături, căi, căi,
Printre ei, noi, ca într-o fâșie de fân,
Nu înțelegeți unde vă aflați și unde vă aflați.

Nu înțelegeți unde să găsiți acel drum,
Cel care duce din fericire,
Și încercăm totul puțin,
Și unde este cel potrivit - diavolul să o ia!

Există multe moduri necunoscute în viață,
Dar, îți spun un secret,
Toate drumurile duc la un loc,
În spatele căreia drumurile nu mai există.

În acest loc, dincolo de diavol,
Având înlăturate greutatea din picioarele uzate,
Vom zbura liber deasupra Pământului,
Uitând infinitatea drumurilor.







Trimiteți-le prietenilor: