"Salutări, un tânăr frumos și înțelept!" - Tu. Mulțumesc. Sunteți de la o conducere a casei? - Volka se izbucni, uluit, privindu-se la el. Writer crește profesional tensiunea de aici, „așteptări scena“, provocând băiatul să-și exprime cele mai obișnuite și cu naivitate realistă a tuturor ipotezelor posibile cu privire la originea vizitatorului ciudat. Răspunsul este cel mai stilizat ornateness de Est și trece imediat cititorul într-o serie foarte diferite tematice poveste și asociații artistice: „Oh, nu, tânărul meu maestru, - a spus bătrânul, rămânând în același timp în aceeași poziție și fără milă strănut. "Nu sunt din conducerea casei". Sunt de la nava asta. Apoi arătă spre un vas misterios, din care se răsucea încă un fum subțire. - Să știi, binecuvântații cele mai bune pe care am puternic și glorificat în toate țările din genie lumină Hassan Khattab Abdurrahmap up-uri sau în opinia dumneavoastră, Hassan Abdurrahman Hottabovich. Și sa întâmplat cu mine - anhhi! - o poveste uimitoare, care, dacă ar fi fost scrisă cu ace în colțurile ochilor, ar servi drept edificiu pentru studenți. Eu, nebunul nefericit, nu am ascultat Suleiman ibn Daud - pace cu ambii! - Eu și fratele meu Omar Yusuf Hottabovich. Și Suleiman ia trimis pe vizierul său Asaf ibn Barakhia și ne-a eliberat cu forța. Și Suleiman ibn Daud - pace cu amândoi! - a poruncit să aducă cele două vase: unul de cupru și celălalt - un lut, și ma închis într-un vas de lut, și fratele meu, Omar Hottabovicha - din cupru. El a sigilat ambele nave, le ottisnuv cel mai mare dintre numele lui Allah, iar apoi a ordonat Jinn, și au susținut noi și a aruncat pe fratele meu în mare, și am fost în râu, din care tu, fericitul meu Mântuitor, - Sneezy, Sneezy! - M-am extras. Fie ca zilele tale să se termine, Oh. Iartă-mă, aș fi fericit să știu numele tău, băiatul adorabil. Scriitorul nu însoțește în mod accidental un monolog stilizat încă cu acest strănut realist al unui drăguț magie și fantezie. Atât de caracteristică a tehnicilor moderne de literatură, el continuă să țină cititorul pe marginea povestii estice și "narațiunea școlară". Același scop este situația comică Wolken swinging pe un cârlig pe tavan „- Numele meu Wolken, - a spus eroul nostru, încă balansoar încet pe tavan. - Și numele tatălui tău fericit, poate fi binecuvântat pentru totdeauna și vreodată? Cum spune mama ta venerabilă nobilul tău tată - pace cu amândoi? - Îi numește Alyosha, adică Alexei. - Atunci știu, O, cel mai excelent dintre tineri, steaua inimii mele, tungsten ka up-uri Alioșa, că voi continua să fac tot ceea ce ar trebui sa, pentru că mi-ai salvat de la o captivitate teribilă. Sneezy. "Ca rezultat, în largul și în mod natural în lumea Moscovei, la mijlocul secolului al XX-lea. include "geniul din sticlă", un personaj al poveștilor populare orientale. Acesta este unul dintre numeroasele exemple variate în care literatura profesională reală poate "stăpâni" materialul folcloric cel mai complex și exotic, care va duce la opere originale unice. Primele povești epice literare erau evidente dominante, fantastic, fabulos în ele de la sine înțeles, dar în timp, odată cu apariția epocii baroce, sentimentală componentă, liric romantic a început să se afirme mai clar. Povestea literară, fiind moștenitorul basmului folcloric, găsește o nouă viață în cuvântul tipărit. Cu toate acestea, la fel ca în literatura populară orală, ca un gen de sinteză care leagă nu numai cuvântul în sensul, dar, de asemenea, ca o imagine de sunet, și cum să tune și cum să arunce, efectuand factor de poveste într-o versiune de carte tipărită necesită semantica compatibile ale cuvântului pitoresc - începutul. În literatura populară orală descrie skazitel narator> în pictura de carte, ilustrare spune, este cunoscut rolul dominant aproape de „imagini“ în atele, în primul populare și publicații pentru copii. Amintiți-vă că chiar povestea basmului aplicată genului folcloric general înțeles a apărut abia în secolul al XVII-lea. anterior astfel de produse literatura populară orală numite „povești“ sau „Basen“ (cuvântul „bayat“ a generat „definiția“), iar casierul numit „Spring“. În consecință, în poveste există două principii caracteristice: 1) trăsături de gen marcate de V. Ya Propp, L. Yu Braude; 2) orice poveste incredibilă, aparent imposibilă, spusă de "Bahar" cu un scop edificator.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: