§17. Stilistica gramaticală (în special morfologică) este strâns legată și interconectată cu problemele sinonimiei gramaticale, care este legătura sa centrală. Deși sinonimia se referă nu numai la vocabular, ci și la gramatică, totuși sinonimia lexicală a fost studiată mult mai bine decât gramaticalul [49].
Ne aflăm pe punctul de vedere că sinonime gramaticale ar trebui să fie determinată nu în vecinătatea conceptelor logice, și similaritatea sensurilor gramaticale și similitudinea structurală a unităților comparate, care este luată în considerare în sinteza. Astfel, unitățile lingvistice comparabile aparținând diferitelor sfere de gramatică nu pot fi considerate sinonime gramaticale.
Deoarece sinonimele gramaticale au diferite calități specifice, prin care diferă una de alta, devine posibil să le clasificăm.
Mai întâi de toate, sinonimele gramaticale sunt împărțite în sintactică și morfologică. (Suntem interesați de acesta din urmă.)
Sinonimele morfologice sunt înțelese a fi diferite, dar forme de un nivel, convergente în sensul lor denotativ și divergente în conotație.
În limbile în care există o dezvoltare pe scară largă și ramificare oricărui sistem morfologic (de exemplu, timpul de sistem formulare verb) poate juca rolul-diviziune sinonime morfologice și sistem contextuale [50].
Contextual mi sinonime morfologice sunt diferite, dar singur nivel de gramatica cote ce ne apropiem de contextul sub presiune (mai puțin adecvate), într-una din sensul său gramaticale.
Cu sinonimia contextuală, sensul de bază al unei forme, de obicei, converge cu valoarea particulară a celeilalte, dobândită de ea ca urmare a transpunerii.
Sinonime pentru morfologică are o semnificație extrem de importantă, ING ca o distribuție lexicală și sintactică externă, deoarece convergența formelor de cuvinte sinonime care apar sub presiune contextul (situația). Cel mai adesea, există cazuri în care sensul de bază al unei forme se apropie de valoarea particulară a celeilalte, dobândită de aceasta ca rezultat al transpunerii.
Uneori, în practica lingvistică, ca urmare a unei înțelegeri subiective a scrierii (vorbind) a uneia sau altei realizări a formelor modal-temporale, există o utilizare pur individuală a formelor de cuvinte. De exemplu, A. Carpentier folosește forma subunității pluskvamprefekta pe -rа în sensul timpului trecut al indicatorului:
Busqué el libro de vidas de santos, impresionat în Madrid, que mucho mehubiera leíface mi madre, toateá durante las dicho-sas enfermedades. (A. Carpentier); La acompañaba la pintora canadiense. casi fea y sin embargo atractiva, care se nashu-biera presentado la víSpera. (A. Carpertier)
O astfel de convergență arbitrară neregulată a formelor de cuvinte, deoarece nu reflectă relația reală dintre unitățile de limbaj, nu poate fi privită ca o sinonimie contextuală.
Următorii indicatori servesc drept criterii de lucru pentru identificarea legăturilor sinonime (în special formele modal-temporale ale verbului):
1) similitudinea valorii denotative a formularelor comparate;
2) atribuirea la un nivel (dar nu neapărat paralelismul gramatic);
3) regularitatea (frecvența) utilizării.
Detectarea similitudinii valorilor denotative ale unităților comparate este facilitată de interschimbabilitatea lor în același mediu.
Posibilitatea schimbului de forme de cuvinte ar trebui să fie luată în considerare la nivelul denotativ, deoarece semnificațiile connotative ale formelor de cuvinte sinonime, ca regulă, nu sunt egale. Formele opționale nu pot înlocui întotdeauna formularele de cuvinte de bază în diferite stiluri funcționale de vorbire.
Ca rezultat al comparării semnificațiilor gramaticale ale formelor de cuvinte utilizate paralel, se dezvăluie convergența și discrepanța lor, a căror înregistrare dă o imagine a sinonimiei.
Sinonimele morfologice ar trebui să fie distinse dublele morfologice-logice. Dovezile morfologice sunt identice în sensul denotativ la soiurile aceleiași forme gramaticale într-un singur cuvânt.
Între dubletele morfologice se pot observa următoarele diferențe:
1) diferența parțială în planul expresiei (în mod constant);
2) diferența în frecvența utilizării;
3) diferența în sens conotativ.
Dovezile morfologice, de exemplu, sunt soiurile imperfectului și plumeric al dispoziției subjunctive pe -r și -se.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: