Slide de prezentare
Scopul programării - dezvoltarea de programe de management al calculatorului pentru rezolvarea diferitelor probleme de informare. Specialiștii implicați profesional în programare sunt numiți programatori.
Există o varietate de limbi de programare pentru programare. Un limbaj de programare este o notație fixă pentru descrierea algoritmilor și a structurilor de date.
Pe parcursul anilor existenței calculatoarelor, multe limbi de programare au fost create. Cel mai faimos dintre ele. Fortran, Pascal, Basic, C (C), etc. limbaje de programare comune de astăzi sunt C ++, Delphi. Java, Pascal, Visual Basic, Python.
Pentru a crea și executa programul pe calculator, scris într-un limbaj de programare folosit de sistemul de programare. sistem de programare - este un software de calculator proiectat pentru dezvoltare, depanare, și executarea unui program înregistrat pe un limbaj de programare separată
Sistemele de programare sunt împărțite: 1. Programarea universală (Pascal, Basic, etc) - nu se concentreze pe o zonă îngustă de aplicare; 2. programare extrem de specializată (programare web, limbă HTML).
Dezvoltarea oricărui program începe cu construirea unui algoritm pentru rezolvarea problemei.
1. Ce este programarea? 2. Ce sarcini sunt rezolvate de către programatori de sisteme și aplicații? 3. Denumiți cele mai comune limbi de programare. 4. Care este scopul sistemelor de programare?
Algoritmul este realizat pentru un anumit interpret. În calitate de artist, vom considera un calculator echipat cu un sistem de programare într-o anumită limbă. Calculatorul executant funcționează cu anumite date pentru un anumit program. Datele sunt un set de cantități.
Un obiect informativ separat (număr, simbol, tabel, etc.) este o valoare. Orice valoare procesată de program își înlocuiește memoria calculatorului. Valoarea valorii este informația stocată în acest câmp de memorie.
Numeric Caracter Logic
Cantitățile numerice în programare, precum și cantitățile matematice, sunt împărțite în variabile și constante (constante). De exemplu: (a-2ab + b), unde a. b - variabile, 2 - constante. Constantele sunt scrise în algoritmi cu valorile zecimale, de exemplu: 23, 3.5, 34. Valoarea constantei este stocată în celula de memorie alocată pentru aceasta și rămâne neschimbată în timpul programului
Variabilele în programare, ca și în matematică, sunt denominate prin nume simbolice. Aceste nume se numesc identificatori. ID-ul poate fi o singură literă, o mulțime de scrisori, combinații de litere și numere, etc. Exemple de identificatori: A, X, B3, prim, r25, etc.
Orice algoritm pentru lucrul cu cantități poate fi compus din următoarele comenzi: alocare; intrare; ieșire; trimitere la un algoritm auxiliar; ciclu; ramificare.
<переменная> : = <выражение> Pictograma ": =" este citită "Alocați". De exemplu: Z: = X + Y, X: = 5, Y: = X
Valorile variabilelor care sunt datele inițiale ale problemei care este rezolvată sunt de obicei date de intrare. intrare <список переменных> De exemplu: intrări A, B, C
Variabilelor le sunt date valori specifice ca urmare a unei comenzi de atribuire sau a unei comenzi de intrare. Dacă variabila nu este atribuită nici o valoare (sau nu este introdusă), atunci ea este nedefinită.
Rezultatele rezolvării problemei sunt comunicate utilizatorului prin executarea comenzii de ieșire. concluzie <список вывода> De exemplu: ieșire X1, X2
Întrebări și sarcini 1. Care este valoarea? Care este diferența dintre variabile și constante? 2. Ce determină valoarea valorii? 3. Care sunt principalele tipuri de cantități în programare? 4. Cum se scrie comanda de atribuire? 5. Ce este intrarea? Cum se scrie comanda de intrare? 6. Care este concluzia? Cum se scrie comanda de ieșire? 7. În formă schematică, reflectă modificările valorilor din celulele corespunzătoare variabilelor A și B. În timpul executării secvențiale a comenzilor de atribuire: 1) A: = 1 2) A: = 1 3) A: = 1 B = 2 B = 2 B: = 2 A: = A + B C: = A A: = A + B B: = 2xA A: = B B = = A-B B = algoritmul de mai multe comenzi de atribuire, ca rezultat al cărui algoritm pentru creșterea celei de a patra puteri a numărului introdus (nu se folosesc variabile suplimentare) trebuie obținut: intrarea A. ieșirea A
Variabila obține valoarea ca rezultat al alocării. Alocarea se face de către computer atunci când execută o comandă de atribuire sau o comandă de intrare.
O liniuță în tabel indică o valoare nedefinită a variabilei. O astfel de tabelă este numită o masă de urmărire, iar procesul de umplere se numește o urmă de algoritm.
1. Atâta timp cât variabilei nu i se atribuie o valoare, ea rămâne nedefinită; 2. Valoarea atribuită variabilei este păstrată până la alocarea următoare a acestei variabile la noua valoare; 3. Noua valoare atribuită variabilei înlocuiește valoarea precedentă.
Schimbul valorilor a două variabile. Problema: Sunt date două variabile: X, Y. Este necesar să se facă schimb de valori între ele. De exemplu: X = 1; Y = 2 după schimbul X = 2; Y = 1
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: