(din ciclul "Nasradinul din Khoja, veselul vesel din noosphere")
Hodja Nasreddin a fost un mare freethinker. Atât autoritățile spirituale, cât și cele seculare, l-au considerat un om de treabă periculos. Odată, un mullah viclean și arogant a decis să aducă Nasruddin apă curată și să-l acuze de necredință și blasfemie. Cu o mare mulțime de oameni din bazar, el la întrebat:
- Spune-mi, Khoja Nasreddin, dar cât de corect să-l laud pe Allah?
"Lăudați pe Allah," a spus imediat Khoja, "avem nevoie de singura cale - prin faptele noastre bune și drepte".
"Și ce," mulla a continuat, "nu cuvântul în această problemă înseamnă deloc?"
"Nu un pic!" - Taie-l pe Khoja.
- Da, tu ești necredincios! - strigă cu indignare Mullah, - Ești un blasfemator ineradic de periculos!
Hodja Nasreddin râse. Și apoi îi întreabă adversarul:
- Și pentru cine susțineți: pentru Allah - sau pentru Shaytaan?
- Desigur, pentru Allah! - Mullah era mândru, - Ce îndoieli pot exista!
- Da. Este clar. Dar spune-mi, Allah, este drept, puternic și solid - sau curbat, slab și moale?
- Hmmm! - Mullah a fost confuz. - Desigur ... e drept, puternic și ferm. Și ce?
- Și atunci Shaytan?
- Un diavol ... dimpotrivă.
"Așa sunt mâinile noastre." Ele sunt făcute drept, puternice și solide. Prin urmare, în ei, Allah trăiește. Și limba este exact opusul - este curba, slabă și moale. Prin urmare, este locuită de Shaitan. Credeți că Dumnezeul nostru este un nebun care, în loc de fapte bune făcute de mâinile noastre, trebuie să creadă fluctuațiile în aer ale unei limbi umane false și inconștiente? Da, tu, te descurci, e adevărat ateu și tulburător!
Poporul ridica mullahul arogant la râs și dispăru de acolo cu o mare rușine.
Trimiteți-le prietenilor: