Îți spun un anecdot:
"În centrul Londrei, există doi tineri care nu se cunosc între ei: o adresă la alta:
- Ce ceas?
- Șase ceasuri.
- Atât de mult?
- Cui.
- Și tu ai studiat la Inyase la Moscova?
Cred că nu toată această anecdotă va râde.
De exemplu, medicul meu dentist Lyosha, care a început, a fost să mă descurce cu engleza, nu ar râde. Lyosha va spune: "Ei bine, ce e atât de amuzant, s-au înțeles unul pe celălalt!"
E amuzant că înțeleg.
De fapt, problema comunicării nu este deloc ridicolă.
Nu a fost întâmplător faptul că Bernard Shaw a spus că nu există decât o iluzie de comunicare.
Comunicarea în direct este posibilă în cazul în care ambele părți sunt interesate de un dialog, rezultatul căruia nu le este cunoscut. Dar pentru asta trebuie să uitați de ambițiile voastre sau să nu le aveți deloc.
Amintiți-vă Turnul din Babel, când s-au adunat oameni care s-au înțeles bine unul pe celălalt, "pentru a zidi un turn în cer și pentru a-ți face un nume". Tot ce aveau nevoie era pentru asta, și, cel mai important, au crezut în ei înșiși. Fraza preferată a "umaniștilor" noștri.
Ei nu au ținut seama doar de ceea ce sa încheiat întreaga poveste.
Academicianul Shcherba a argumentat că este necesar să se respecte faptele vii ale limbii, să se gândească la ele.
"Știu", a spus el, "că este greu să gândești și totuși este necesar și necesar să ne gândim și trebuie să ne temem de modelele care ne așteaptă la fiecare pas al drumului, ori de câte ori gândirea noastră slăbește".
O persoană care vorbește numai limba sa maternă, din copilărie învață ștampile verbale, care nu trebuie să fie înțelese deloc. Ele sunt asimilate de om ca un ghid al acțiunii. Și își poate trăi toată viața cu certitudinea că este o ființă gânditoare, chiar dacă prin viața și viața sa, în general, nu este fericită.
Un spirit a spus: "Este dificil să se interzică gândirea, dar chiar mai greu de forțat".
Limbajul este un câmp uriaș, pătruns pentru observarea vieții și a faptelor sale. Și mâncarea pentru gândire este mai mult decât suficientă. Este doar alegerea noastră. Pentru a gândi ce secrete păstrează limba, ocupația nu este doar fascinantă, ci și salvarea.
Suntem răsuciți, ca voalurile funerare, cu amăgirile noastre, precum Lazăr din Betania.
- Lazăr! Pleacă! (Evanghelia lui Ioan 11:43)
Și mă pot întoarce la conversația despre faptele limbii.
Toată lumea știe proverbul rusesc: "este oarecum ciudat ca o persoană să se înșele."
Dar să ne gândim la motivul pentru care acest fapt banal a fost imortalizat. Da, o persoană poate fi greșită.
Aceasta este expresia latină "Errare humanum est".
Cu toate acestea, are două variante de continuare pentru toate gusturile:
Errare umanum este, ignoscere divinum.
A greși în om este inerentă, de a ierta - de a divina.
Iar a doua opțiune este următoarea:
Errare umanum est est stultum est errore perserverare.
Omul este greșit, el persistă în greșeala unui nebun.
Engleză a luat prima opțiune:
A greși este om, iartă, divină.
Și limba rusă a luat prima jumătate a proverbului, care sună așa în limba rusă:
"Este o particularitate pentru o persoană să se înșele."
O astfel de traducere a proverbului latin o ia de la categoria de a fi la zi, în timp ce "a greși este om" înseamnă, cred, proprietatea comună a oamenilor de a nu cunoaște adevărul.
După cum a spus cel mai faimos filosof Nietzsche, "uman, prea uman".
Expresia "err is human" spune că "oamenii greșesc".
Și nu este nici un accident că Pontius Pilat, când a dat Mântuitorului nostru mulțimii furioase, a spus faimoasa sa frază: "Ecce Homo!" (spun ei, aceasta este o persoană și el se înșeală).
Nu merge, citiți mai multe:
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: