Citeste cartea de fiecare data, saruta ..., de Kelly Kristi pagina 60 pe site

- După cum doriți, doamnă. Ochii lui s-au întunecat.

Își coborî brațele pentru a-și putea scoate haina, iar Jennet își aruncă degetele în piept pe umeri, urmărind reacția lui. Când și-a scos blana, Matthew a sărutat-o ​​și Jennet a început să tremure. Îl dorea, dar nu voia să se grăbească.







Eliberându-i eșarfa de gât, le-a ținut pe piept, tachinând-o pe Matthew și uitându-se cu plăcere emotiile reflectate pe fața lui. Ridicându-și încet cămașa albă, Jennette își expunea treptat mușchii fermi ai pieptului, până când Matthew îi smulse în cele din urmă cămașa din mâinile lui Jenneth și o trase peste cap.

"Îți pierzi răbdarea?" Ea șopti răgușit.

"Îmi pare rău, pentru că astăzi sunt rezervat pentru răbdare." Pacat pentru pantalonii lui, Jennet se uita la cizmele ei. - Sunt în cale.

- Apoi scoateți-le, a sugerat el cu un zâmbet batjocoritor.

Se așeză pe marginea patului și, sub privirea lui pasională, întregul corp al lui Jennette se înroși. Stând în fața lui Matthew, a tras cizma până când a alunecat picioarele, apoi a repetat aceeași procedură cu cel de-al doilea portbagaj și, cu mâinile pe șolduri, a ordonat:

Jennet a venit mai aproape de Matthew, astfel încât pieptul ei a atins pielea goală. Matthew a gemut și ea, mângâindu-și încet pieptul cu degetele, le-a coborât la fermoarul pantalonilor. Unul câte unul, descuia butoanele, până când își scoase pantalonii de la șolduri.

După ce la dezbrăcat complet pe Matthew, Jennette își frecă pieptul de piept și-și înfășura brațele în jurul gâtului.

- Jennet, murmură Matthew, odihnindu-și capul pe umărul ei, "vreau să te îndrepți acum".

- Da, Matthew, șopti Jennet, agățându-se de el.

Jennet sa predat complet puterii sale, trebuia să-i simtă corpul puternic, să înțeleagă dacă era chiar și o mică șansă ca Matthew să se îndrăgostească de ea.

Le-a așezat încet pe pat și, când și-a apăsat buzele senzuale pe buze, o lumină de seară plictisitoare a arătat în ochii lui niște urme argintii. Tendința și pasiunea s-au amestecat până când dorința a copleșit pe amândouă. Matthew și-a alunecat buzele la gât și le-a mângâiat. Deci, în cele din urmă, Jennette a început să se rătăcească sub el.

- Matthew, a șoptit ea, dar nu au urmat alte cuvinte. Frica de a fi respinsă nu ia permis lui Jennet să-și mărturisească dragostea.

Buzele i se mișcau tot pe pântecele ei până când ajunseră la locul pe care, știind, îi dădea plăcerea lui Jennett; și-a alergat limba de-a lungul ciocnirii, și-a simțit trupul lăsându-și corpul. Realizând că senzațiile devin din ce în ce mai acute, Jennet se luptă cu ei, pentru că dorea ca Matthew să intre în ea, să o umple, să le transforme într-una.

"Acum, Matthew", a cerut ea cu o șoaptă răgușită și și-a dat seama că zâmbește.

- După cum doriți, doamnă. - Sa ridicat, ridicându-se și picioarele, apoi a intrat repede în ea.







Jenette își închise ochii, bucurându-se că era cu bărbatul pe care-l iubea.

"Deschide-ți ochii, Jennet."

Întinzându-se, Matthew se culcă adânc în ea și apoi înapoi, iar plăcerea o ridică și mai înaltă. Deschizându-și ochii, Jennet își văzu chipul în fața lui și, privindu-i ochii, îi privi expresia.

Ochii îi străluceau cu dragoste, Jennet era sigur de asta și își dădu seama că trebuie să-i spună totul. Dar plăcerea sa transformat în făină dulce și ea și-a pierdut controlul asupra ei. Ridicându-și picioarele mai sus pe șolduri, Matthew a pătruns mai adânc și a condus-o rapid la margine.

- Matei! - Jennet țipă, dar cuvintele care ar fi trebuit să fie rostite, ca și cum ar fi rămas în gât.

"Oh, Jennet!" "El a făcut ultima mișcare, mușchii încleștați, iar semințele i s-au strecurat în ea.

Observând cum chipul lui a aprins cu plăcere, Jennet a zâmbit, realizând că ea a fost cea care ia dat plăcere.

Matthew abia se trezi și, întorcându-și partea, se uită la Jennetul care dormea. Au avut un obicei prost, fără a le permite să stea la distanță de la celălalt. Ar fi fost bine dacă Jennet ar fi fost soția lui, dar ea nu acceptase încă să se căsătorească cu el - cel mai probabil pentru că încă nu i-a cerut-o.

Matthew nu a uitat nimic înainte să vorbească. Însă intimitatea lor l-au lovit întotdeauna, și în ziua de azi era complet diferită, mult mai sensibilă și mai senzuală decât înainte.

Am crezut că vrem să vorbim ", a spus Jennett încet, deschizându-și ochii și zâmbind la el.

"Evident, am făcut altceva".

- Poate că ai dreptate. Mi se pare că această problemă apare tot timpul cu noi. - Întorcându-și fața, Jennet și-a mângâiat obrazul. - Matthew, de ce nu mi-ai spus cât de rău ai fost?

- După părerea mea, am vorbit.

"Nu mi-am imaginat că ai trăit așa." Se uită în jurul camerei. "Cel puțin aș putea să te ajut să angajezi câțiva servitori ..."

- Nu, întrerup Matthew. - Ți-am spus deja că nu-ți voi lua banii. Se aplecă înapoi pe pernă și-l trase pe Jennet.

- Matthew, începu ea, dar se opri și se întoarse de la el.

- Da? El a tras.

A chicotit încet.

- Nu, Jennet. Pariez de câteva ori, dar nu am fost tentat să cheltui bani pentru jocuri de noroc.

- Și cum rămâne cu pariul cu Lordul Coulter?

Matthew își strânse ochii și strânse dinții strâns.

- A fost un pariu prost. Am vrut să aflăm cine a fost cel mai bun călăreț. În acest pariu nu au existat pariuri pe bani. Mai târziu, mirele lui a recunoscut că calul avea o potcoavă ruptă.

- Oh! - Jennet epuizat.

"Nu arăt ca tatăl meu sau fratele meu." Chiar dacă aveam o avere, aș putea găsi bani mult mai bine decât să-l cheltuiesc pe joc.

În tăcere, Jenneth Matthew și-a dat seama că răspunsul ei era satisfăcut, deși acum nu mai contează, de vreme ce fratele ei a decis să anuleze voința. Ei își vor crea propriul stat - dacă ar ști doar ceea ce Jennet încă se învinuiește.

Spune-mi ce crezi că sa întâmplat în ziua în care a murit Ioan? El a întrebat.

Jennet a înghețat și nu sa mișcat până când Matthew nu a început să o lovească de-a lungul spatelui.

- Pot să vă spun, Jennet, spuse el încet.

"Nici măcar nu vreau să mă gândesc la asta, ca să nu vorbesc despre asta".

- Spune-mi, Jennet, insistă Matthew.

"Am făcut tot posibilul să nu-mi amintesc acea zi, sperând că, dacă aș putea să-l arunc din cap, ar fi oarecum o dovadă că nu sa întâmplat nimic. Și-a ascuns părul în spatele urechii și sa uitat la Matei. - În acea noapte, când am făcut prima dată dragoste, am visat din nou. Dar de data asta am văzut tot mai clar. Îmi amintesc că mi-am ținut o lamă grea în mâna mea și, deși trebuia să mă uit la John și să-mi urmăresc picioarele, nu puteam să te mai uit la tine.

"Oh, dragă", a sărutat-o ​​ușor pe frunte. "A fost doar un vis".

"Te-am urmărit îndeaproape în acea zi, pentru că iarba era foarte alunecoasă". Am spus

Toate drepturile rezervate Booksonline.com.ua







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: