Indicatorii stării ecologice a solurilor joacă un rol important în evaluarea terenurilor. Evaluarea terenurilor în legătură cu specificul utilizării și gestionării acestora, complexitatea determinării factorilor limitativi a dus la o gamă largă de indicatori și standarde de mediu.
Atunci când se evaluează fertilitatea solurilor, este necesar să se utilizeze acești indicatori și standarde care determină utilizarea tehnologiilor ecologice.
Pentru a rezolva această problemă, se efectuează o grupare a indicatorilor de fertilitate a solului și explicarea ulterioară a rolului lor în starea ecologică a terenurilor.
Dintre toate proprietățile solului, este necesar, în primul rând, identificarea unui grup de indicatori fundamentali care pot fi împărțiți în mai multe subgrupuri.
Primul subgrup de indicatori caracterizează compoziția materială a solului. Acestea includ starea de humus a solurilor, caracteristica de bază a căreia este bine corelată cu indicatorii agrochimici și fizico-chimici.
Al doilea subgrup de indicatori are un efect stabil și pe termen lung asupra echilibrului ecologic al solurilor: compoziția granulometrică care determină proprietățile apă-fizice și alte proprietăți ale solului.
Astfel de indicatori, cum ar fi dezmembrarea teritoriului, nivelul solului și a apei subterane, inclusiv gradul și natura mineralizării, proprietățile rocilor care formează solul etc. sunt identificate ca un grup independent.
Un grup important separat constă în indicatori care sunt rezultatul impactului uman asupra ecosistemelor și determină starea ecologică a solurilor. Acestea includ gradul de eroziune a solurilor, doza de îngrășăminte aplicate, conturul, aratul teritoriilor, calitatea și cantitatea de compuși organici și minerali care intră.
Sistemul de management al fertilității solului, cu scopul final, optimizează proprietățile solurilor și crește în mod constant productivitatea agriculturii, cu costuri minime de resurse în aceste condiții. În acest sens, sugerează:
analiza stării actuale a fertilității solului, a indicatorilor agrochimici, agrofizici și biologici; determinarea parametrilor optimi ai acestor indicatori, stabilite pe baza datelor experimentale;
justificarea complexului științific de măsuri, oferind posibilitatea de a gestiona proprietățile solului;
dezvoltarea modelelor de fertilitate a solurilor.
Trimiteți-le prietenilor: