Revendicare (concept, elemente, tipuri) - stadopedia

Dat în judecată în cadrul unei proceduri civile - apel la instanța persoanei în cauză, cu cerința de protecție a dreptului subiectiv încălcat sau contestat sau un interes protejat legal de soluționarea litigiului.







Reclamantul poate cere instanței:

a inculpatului forțat să efectueze anumite acțiuni (de exemplu, daune, plata unei anumite sume de bani, transferul anumitor active) sau să se abțină de la o acțiune (de exemplu, de la acțiunea de contaminare a terenurilor adiacente);

recunoașterea existenței sau, dimpotrivă, absența oricărui raport juridic, a unei legi sau a unei îndatoriri subiective;

privind schimbarea sau încetarea raportului juridic al reclamantului cu inculpatul sau, după cum se spune teoretic, transformarea relației juridice.

Obiectul revendicării este că este o cerință materială și legală pe care reclamantul o prezintă pârâtului și despre care instanța solicită o decizie. Când se modifică obiectul revendicării, reclamantul înlocuiește cerința materială și legală originală cu o nouă cerință. Obiectul revendicării poate fi interesul protejat legal, precum și relația juridică în general.

Baza afirmației este circumstanța care vă permite să faceți o acțiune în judecată. Baza revendicării nu este, de obicei, dintr-un singur fapt, ci dintr-un ansamblu, corespunzător ipotezei regulii de drept material și numit compoziția reală. Reclamantul trebuie să dovedească baza cererii.







Creanțele sunt împărțite în trei tipuri:

costume de atribuire;

cererile de recunoaștere;

procese privind schimbarea sau încetarea relațiilor juridice (creanțe transformative).

Cererea de acordare a reclamantului cere instanței să oblige inculpatul să efectueze o acțiune specifică sau să se abțină de la aceasta.

Baza cererii de acordare a premiului este următoarea:

2) faptele cu care apariția dreptului de a pretinde: debutul unui termen, condiția suspensivă, încălcarea legii.

O cerere de recunoaștere este o cerere prin care instanța trebuie să confirme existența sau absența unei anumite relații juridice.

Obiectul unei cereri de recunoaștere poate fi legătura dintre partea activă (legea subiectivă) și cea pasivă (obligația).

Baza de recunoaștere a costumului sunt faptele cu care reclamantul conectează apariția raporturilor juridice contestate și fapte, din cauza litigiilor juridice care, la declarația reclamantului, nu a putut apărea.

Transformativ înseamnă o revendicare care vizează schimbarea sau încetarea unei relații juridice existente cu un inculpat. Acțiunea tranzitorie are drept scop emiterea unei hotărâri judecătorești, care trebuie adusă cu ceva nou în raportul juridic existent între părți.

Semnificația elementelor afirmațiilor este că ele servesc ca un mijloc de individualizare a pretențiilor. Pe subiect și pe teren, o revendicare diferă de cealaltă. Obiectul și temeiul revendicării sunt importante pentru determinarea identității revendicărilor. Acestea ajută la specificarea circumstanțelor relevante pentru caz și la construirea unei apărare împotriva revendicării.

Legea prevede că modificarea cererii se bazează pe subiectul și fundamentul acesteia (articolul 34 din Codul de procedură civilă). Aceste elemente sunt importante pentru determinarea sferei de acoperire a cererii la cerere. De asemenea, acestea stabilesc direcția, cursul și caracteristicile procesului pentru fiecare proces.

Astfel, problema elementelor revendicării nu are numai o semnificație teoretică, dar și practică.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: