Numai ieri, un copil minunat, dulce, docile se luptă astăzi, este obraznic, nu se supune, stomping cu picioarele și se rostogolește isterie, coborând pe podea. Ce ar trebui să fac? Cum să reacționăm? Pedepsi, pauză, îmbrățișare sau regret?
De ce avem nevoie de crize de vârstă?
Faptul este că creșterea și dezvoltarea copiilor sunt inegale și spasmodice. Fiecare nouă etapă de dezvoltare este însoțită de o creștere, apoi de o recesiune și, uneori, de o criză. Sistemul nervos al copiilor este încă imperfect, este doar în curs de dezvoltare, astfel încât starea emoțională a copiilor este extrem de instabilă. Iar crizele care apar cu dezvoltarea unor noi competențe importante și critice pot fi însoțite de un comportament extrem de neplăcut pentru părinți. Deci, un copil care a învățat recent să se târască sau să meargă, începe să fie capricios mai des, mai rău să doarmă. Crizele vor ajuta să coincidă cu nașterea copilului mai mic, începutul vizitei la grădiniță, mutarea, boala și alte evenimente importante din viața copilului. Criza poate merge fără probleme și aplatizată, poate fi furtunoasă, cu vaguri constante și isterie. Criza de un an, doi ani, trei ani poate începe mai târziu, și poate mai devreme, dar este inevitabilă. Mai mult, psihologii cred că dacă un copil nu are semne de criză de vârstă. înseamnă că el nu a trecut prin etapele importante de dezvoltare, nu a stăpânit niște forme de activitate necesare și, adică, "sa blocat" la etapa anterioară. Fără o criză, nu există nici o evoluție, nici un progres.
Prin urmare, dragi părinți, nu vă faceți griji, copilul tâmpit, scârțâitor, insuportabil este în mod normal și în mod normal în curs de dezvoltare.
Semne ale crizei de vârstă
Incapatanarea. Copilul se comportă într-un fel sau altul, doar pentru a insista pe cont propriu, și nu pentru că are nevoie de el. De exemplu, îi oferiți mâncare, refuză. După un timp, copilul deja destul de foame continuă să refuze să mănânce, deoarece "mândria" și încăpățânarea nu-i permit să renunțe.
Obstinație. Copilul vrea să facă totul el însuși, fără să țină cont de faptul că nu se lasă singur să facă anumite lucruri. De exemplu, tăiați cu un cuțit sau conectați-l într-un burghiu cu soclu. De aici se face furioși și scandaluri, fără a fi de acord cu argumentele adulților.
Protest. Copilul se revoltă împotriva regulilor stabilite, testează limitele permisului și răbdarea părinților.
Amortizarea. Copilul își abandonează jucăriile preferate, clasele, mâncarea. Are nevoie de jocuri noi, de jucării noi, de preferințe noi. Vorbind într-o limbă pentru adulți, un copil simte o reevaluare a valorilor.
Despotism, gelozie. Copilul încearcă să-și consolideze poziția dominantă în casă și "arăta fiecăruia care stăpânește aici". Acest lucru este evident mai ales dacă există un copil mai mic în casă.
Criza de un an: separăm-o de mama mea
Până la sfârșitul primului an de viață, copilul știe deja cum să se plimbe, să rostească primele cuvinte. Aceasta este o realizare foarte serioasă pentru copil și o încărcătură extraordinară. Copilul înțelege că mama nu este un singur întreg, că mama există separat de el. Copilul începe să arate primele acțiuni de protest, este capricios, reacționează negativ la interdicții. Adesea, copilul nu lasă mama lui să meargă la toaletă, frică să o lase să iasă din vedere, atenția lui este extrem de dificilă să treacă la altceva. Acesta nu este un capriciu simplu, este o criză de vârstă.
Criza de doi ani: devenim independenți
Psihologii americani numesc această perioadă o criză de "teroriști de doi ani", comparând-o cu o criză adolescentă. Motivul crizei de doi ani este nevoia de a rezista voinței altcuiva de a simți că propria opinie și acțiunile proprii au dreptul la o alegere independentă și nu pot întotdeauna să depindă numai de adulți. În acest moment se formează autonomia personală. Copilul înțelege deja în mod clar, dar își dă seama doar că el și mama lui sunt oameni diferiți și el poate deja să se comporte separat de ea, luând decizii independente.
Criza de trei ani: căutăm recunoașterea
Această criză de vârstă se desfășoară sub sloganul "Eu însumi!". În acest moment, copilul este format stima de sine, stima de sine si dorinta de a se realiza in diferite activitati si activitati. Este foarte important să sprijiniți copilul, să-i admirați succesele, să-i lăudați și să îl sprijiniți, ajutând astfel la depășirea crizei de vârstă de trei ani. În caz contrar, copilul poate deveni încuiat în el însuși, poate deveni whiny, nesigur, indecis sau "veni" cu succesul său. Acest lucru explică excesul de exaltare, minciuna, ranch, frică, viclenie. Fiul sau fiica a început de multe ori să mintă, explicând abaterile de ficțiune și pedeapsă înfricoșată? Examinați sistemul dvs. de evaluare și penalități. Dacă eliminați cauza, ajutați copilul să găsească această ocupație, pe care o face bine și dă plăcere, tu și copilul veți scăpa de simptomele crizei, pentru că va fi depășită.
Criza de șase ani: ne supraestimează
Șase ani este momentul în care un copil se supraestimează. În comportamentul său, nemurirea și naivitatea copilărească au dispărut undeva. Copilul începe să se comporte diferit: este un obicei, criminal, capricios. Manierele sale dobândesc o atingere de absurditate, artificială și artificială. Toate acestea rezultă dintr-o înțelegere a luptei de contradicții interne care apar cu noi responsabilități și cu schimbări în viață. "Vreau, dar mi-e teamă", "Trebuie, dar nu vreau", "Vreau amândoi, și trebuie să alegi unul". Copilul înțelege activ lumea din jurul lui și își caută locul în el. Se pregătește să intre într-o nouă zonă de viață și într-o nouă relație.
Cum să ajuți copilul să depășească criza de vârstă?
O mulțime de dragoste, răbdare și înțelegere vor ajuta la depășirea oricărei crize!
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: