Odată, la insula Onuyama au trăit multe, multe râme.
Sa întâmplat o dată, când o lună strălucitoare sa ridicat pe cer. Ea lumina frunzele copacilor cu lumina ei, strălucea cu picături de rouă. Viermii de ploaie erau încântați, îmbrăcați mai bine și mergeați la festival - pentru a admira luna. Cum se distrau: au cântat și au dansat, apoi au făcut o sărbătoare. Doar un vier vechi se ghemuise singur sub un copac și plângea în mod nemilos.
Un vier tânăr la văzut și ia întrebat:
De ce plângi așa de tare, bunicule? Care e problema cu tine? Uite ce frumoasă lună în cer astăzi, ce distracție în jur!
Și aici alți viermi au început să se târască.
Ce sa întâmplat? Ei întreabă. A șters lacrimile vechiului vierme și a spus:
Aici mă uit la tine - încă ești tânăr, verde! Dansați-vă, cântați - nu știți nimic! Și cred că zi și noapte o gândire grijuliu. Am fost o dată, ca tine, tânără, am trăit pe insulă liniștit și calm. Puțini noi, râme, au fost aici. Și acum, oriunde arăți - un vierme este în jur! Ce se va întâmpla în continuare? În curând nu avem loc, nici mâncare, nu este suficient și apoi murim toți înfometați!
Am auzit acești tineri viermi și, de asemenea, am plâns. Și din toate părțile, tot mai mulți viermi noi se târăște, vă faceți griji. "Ce sa întâmplat?", Întreabă ei. Pe măsură ce află că în curând va veni o foamete, vor începe să revină imediat.
Între timp, pe plaja sub o piatră mare minciuna sarpe vechi. Ea a admirat luna, admirat, și apoi atât de obosit și a adormit, atât de mult atât de repede încât nici măcar nu observați cum inundat fluxul de apă de deal, a prins-o și se răsuci puterea lui. Șarpele sa trezit, era înspăimântat:
Ce nenorocire! De unde a venit râul de pe insula noastră? A strâns tărie și a înotat în amonte - trebuie să știi ce sa întâmplat pe deal! Șarpele plutea pentru o lungă perioadă de timp, până când ajungea la vârf. Ea a ieșit pe iarbă, prins răsuflarea, vede - stai pe un deal o mie de viermi de ploaie și plâng, dar atât de trist care cade de pe deal o cascadă adevărată!
Hei, proști, că te izbucni în lacrimi. Șarpele era supărat. "Din cauza lacrimilor tale, abia am fost luați în mare!"
Nu vă supărați, stăpâne, "viermii au început să plîngă. "Ascultă-ne!"
Și i-au spus șarpelui că în curând nu vor avea unde să trăiască și vor muri cu foamete.
Ha-ha-ha! Șarpele râse cu voce tare. "Oamenii spun într-adevăr: broasca bine nu cunoaște marea!" Crezi că, prost, nu există nimic în lume, cu excepția insulei tale și deloc? Du-te la malul mării și uita-te departe - câte insule în jur! Cât de mult teren în lume!
Așa că vechiul șarpe a spus viermilor, sa întors și sa târât sub piatra sa mare.
Ciudat este, foarte ciudat! A plesnit vechiul vierme. - Câți ani în lume trăiesc și nu am auzit niciodată de alte ținuturi.
Viermii au decis apoi să verifice dacă șarpele a spus adevărul. Ei au ales cei mai puternici viermi și i-au trimis la mare - să le spună dacă mai există alte insule în lume. Viermii tineri se așezară pe frunze mari căzute și pluteau în mare. Timp de mult au navigat și, în cele din urmă, în zori, au văzut în fața lor multe, multe insule diferite: mari și mici.
Ce loc spațios!
Cât de frumoasă este aici!
Câți sunt aici mâncare! Viermii de ploaie au strigat într-o singură voce.
Ei s-au grăbit acasă să se întoarcă, astfel încât să poată spune și alți viermi despre noile insule. Viermii de ploaie s-au bucurat, au adunat frunze mari căzute și au navigat pe alte insule.
De atunci, pe orice insulă Ryukyu găsiți un vierme de ploaie.
De aceea, povestea plângând râmă (poveste japoneză) final și care au ascultat - un castravete!
Articole similare
-
De ce a plâns viermele ploaie - povestea populară japoneză - cea mai bună pentru copii
-
Povești de poveste japoneză - de ce a plâns viermele ploioase?
Trimiteți-le prietenilor: