Carbohidrații în hrana pisicilor
Carbohidrații - principalul purtător de energie în dieta de origine vegetală. 60 până la 90% din masa uscată a plantelor. Această categorie de nutrienți include carbon, hidrogen și oxigen. Carbohidrații sunt împărțiți în trei grupe: monozaharide, dizaharide și polizaharide.
Monozaharidele sunt cea mai simplă formă de carbohidrați, conținând de la 3 la 7 atomi de carbon. Glucoza, fructoza și galactoza sunt cele mai importante monozaharide pentru organism. Glucoza se găsește, de exemplu, în siropul de porumb comercial și fructele dulci cum ar fi strugurii și boabele de cafea. De asemenea, această substanță este principalul produs final al hidrolizei glicogenului și al digestiei amidonului în organism. Glicoza circulă în sistemul circulator și este folosită de celulele corpului pentru a produce energie. Fructoza poate fi găsită în miere, fructe coapte și unele legume. Fructoza este, de asemenea, produsă prin digestie și hidroliza acidă a zaharzei (una dintre dizaharide). Galactoza nu se găsește în alimente în forma sa liberă. Această substanță este produsă în procesul de digestie, cum ar fi glucoza. În organism, galactoza este procesată de ficat în glucoză.
Moleculele de dizaharide sunt două reziduuri de monozaharide. Lactoza se găsește în laptele tuturor mamiferelor și constă din glucoză și galactoză. Acesta este singurul carbohidrat de origine animală, care este important pentru organism. Zaharoza este formată din glucoză și fructoză. Se găsește, de exemplu, în siropul de gobe și de arțar. Maltoza este două molecule legate de glucoză. Acest produs este rar întâlnit în furaje, dar este un produs intermediar de digerare a amidonului în organism.
Polizaharidele sunt lanțuri lungi și complexe de monozaharide (până la mii de monozaharide). Amidonul, glicogenul, dextrina și fibrele dietetice sunt polizaharide. Amidonul este principala sursă de carbohidrați în majoritatea hranei pentru pisici comerciale. Cele două forme principale de amidon alimentar sunt amiloza (compusă din lanțuri lineare de molecule de glucoză) și amilopectină (care constă din ramificații de lanțuri de glucoză). Cerealele majore, cum ar fi porumbul, grâul, sorgul, orzul și orezul, sunt principalele surse de amidon. Glicogenul este un "depozit" de carbohidrați în organism, poate fi găsit în ficat și mușchi. Glicogenul este utilizat pentru a menține nivelurile normale de glucoză. Dextrinele sunt compuși care sunt produse intermediare ale procesului de degradare a amidonului. Ele se formează în procesul de digestie în organism.
Definiția exactă a fibrei dietetice rămâne controversată, constă în mai multe tipuri de carbohidrați vegetali. Pisicile nu pot digera direct fibrele dietetice. Totuși, microbii care trăiesc în intestin (E. coli) sunt capabili să descompună diferite tipuri de fibre într-o oarecare măsură. Această fermentație bacteriană dă diferite SCFA (acizi grași cu lanț scurt) și alte substanțe. Deși aceste SCFA nu afectează în mod semnificativ bilanțul energetic global, ele reprezintă o sursă importantă de energie pentru celulele tractului gastro-intestinal.
Carbohidrații efectuează mai multe funcții în organism. Glucoza este o sursă importantă de energie pentru multe țesuturi. Pentru funcționarea normală a sistemului nervos central necesită o aprovizionare constantă a glucozei. Glicogenul este prezent în mușchiul inimii, este o sursă importantă de energie pentru inimă. Dacă nivelul glucozei este scăzut, glicogenul din ficat și din mușchi poate fi hidrolizat pentru a furniza celulelor "combustibil" suplimentar. Carbohidrații sunt necesare pentru formarea aminoacizilor și a altor substanțe auxiliare, cum ar fi acidul glucuronic, heparina, condroitin sulfat, acid dezoxiribonucleic (ADN), acid ribonucleic (ARN). Unele carbohidrați, în combinație cu proteinele și lipidele, sunt componente structurale importante ale țesuturilor corpului.
Carbohidrații alimentari dau energie animalelor și contribuie la buna funcționare a tractului gastro-intestinal. Numai o cantitate limitată de carbohidrați poate fi stocată în organism sub formă de glicogen. Prin urmare, atunci când organismul primește mai mulți carbohidrați decât este necesar pentru a umple energia consumată, acestea sunt parțial transformate în depozite grase. În plus față de asigurarea energiei corpului, carbohidrații ușor digerabili îi permit animalului să "salveze" proteinele. Când este hrănit, corpul animalului își satisface nevoile de energie înainte de a începe să utilizeze substanțele nutritive conținute în hrană pentru alte scopuri. În cazul în care dieta oferă un nivel adecvat de carbohidrați, proteina nu este utilizată pentru a completa energia, ea poate merge pentru creștere și reparații tisulare.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: