Cea mai importantă sarcină a unei companii care se străduiește să maximizeze profiturile este să găsească, să aleagă pe cea optimă, care să permită obținerea celor mai bune rezultate ale activității, volumul producției. Firma poate găsi volumul optim de producție în două moduri:
- comparând venitul total și costurile totale cu diferite volume de producție;
- comparând venitul marginal cu costurile marginale.
Modelul "venit total - costuri totale"
Pe baza aceluiași grafic, curbele venitului total (TR) și costurile totale (TC) ale unei firme competitive, puteți compara veniturile și costurile corespunzătoare diferitelor volume de producție (Figura 15.4).
Analiza graficului arată că, pentru diferite volume de producție, relația dintre costurile agregate și venitul total este diferită.
1. Firma realizează un profit, producând în volume la care venitul total este mai mare decât costurile totale (TR> TC). Pe grafic, acestea sunt volumele de producție situate între punctele din volumul critic (Q3 - Q5), - volumele din afara cărora firma înregistrează pierderi.
2. Volumul producției, în cazul în care diferența dintre venitul total și costurile totale este maximă (TR-TC) max. permite companiei să obțină profitul maxim (Q4).
Fig. 15.4. Găsirea volumului optim de producție în condiții de concurență perfectă
3. Producția în volume (0 - Q3), la care costurile totale depășesc venitul total (TC> TR), cauzează pierderi firmei. Firma va lucra, chiar dacă va primi pierderi, dacă aceste pierderi sunt mai mici decât costurile pe care le-ar avea la emisiunea zero (costuri fixe). Volumul producției, în care excesul de costuri totale asupra venitului total este minim, înseamnă că societatea primește pierderi minime (TC-TR) min.
4. Volumul producției, în care costurile totale sunt egale cu venitul total (TR = TC), nu aduce profitul sau pierderea societății, adică există un profit zero (Q3 și Q5). Să ne acordăm atenție faptului că profitul zero nu înseamnă că societatea nu primește niciun profit. Acesta primește un profit normal, care face parte din costul de producție.
5. Dacă pentru un anumit volum de emisiune (Q2) pierderile companiei sunt egale cu costurile fixe (-Pr = FC), atunci firma nu are grijă să producă sau nu; se află într-un punct de indiferență, deoarece, în timp ce suspendă producția, firma încă suportă pierderi egale cu costurile constante.
6. Volumul producției, în care pierderile sunt mai mari decât costurile fixe (-Pr> FC), indică faptul că societatea ar trebui să oprească temporar producția (Qi).
Evident, o firmă care se străduiește să maximizeze profiturile va alege un volum de producție egal cu Q4. Cu toate acestea, în funcție de situația pieței și, mai presus de toate, de nivelul prețurilor, firma poate produce în alte volume, pierderi sau, în general, pentru o perioadă scurtă de suspendare a producției. Dacă producția va cauza pierderi pe termen lung, firma se va închide, va înceta să mai existe și, în general, va părăsi industria.
Dependența rezultatelor performanței firmei de volumul de producție analizat mai sus se aplică nu numai unei firme competitive, ci și unei firme necompetitive, doar aceleași rapoarte TR și TC ale unei firme necompetitive vor fi obținute cu alte volume de producție.
Modelul "venit marginal - cost marginal"
Pentru a găsi volumul optim de producție, metoda de comparare a veniturilor aduse de unitatea suplimentară de ieșire (MR) este adesea utilizată, cu creșterea costurilor de producție cauzate de producția sa (SM) (Figura 15.5).
Fig. 15.5. Regula de maximizare a profiturilor
Firma care produce în volume unde MR = MC primește profitul maxim posibil la prețuri date. În același timp, trebuie să ne amintim că firma este interesată de profit pentru întreaga masă de producție și nu numai pentru unitatea marginală.
Astfel, volumul optim al producției este volumul la care costurile marginale (MS) și venitul marginal (MR) sunt egale.
Egalitatea dintre MR și SM este o condiție pentru maximizarea profiturilor pentru orice firmă, indiferent de structura pieței în care operează (concurență perfectă sau imperfectă).
Această egalitate în condițiile concurenței perfecte, atunci când MR = P, este transformată într-o egalitate:
Orice deviere de la volumul corespunzător egalității de MR și MC conduce la pierderi ale firmei, fie sub forma pierderilor directe cu un volum mai mare de producție, fie sub forma unei reduceri a masei profitului cu un volum mai mic decât cel optim.
Cu Qtl. care corespunde egalității dintre MR și MC, firma primește profitul maxim - suprafața cifrei PEA (diferența dintre venitul total al OPEQe (produsul prețului producției) și costurile totale de producție - OAEQe). Pentru Qi, masa totală a profitului va fi mai mică decât pentru Qt; în trimestrul II, compania va suferi pierderi, costurile fiind mai mari decât veniturile sale.
În timp ce veniturile marginale depășesc costurile marginale, firma ar trebui să extindă producția, deoarece creșterea volumului de producție pe unitate va crește profitul. Dar, de îndată ce costurile marginale depășesc venitul marginal, firma ar trebui să reducă producția, altfel profitul va fi redus.
Astfel, o firmă competitivă care maximizează profiturile realizează o producție optimă, cu condiția ca prețul să fie egal cu costul marginal. Egalitatea costurilor marginale și a veniturilor marginale este un fel de semnal care informează producătorul cu privire la faptul dacă sa obținut optimul de producție sau dacă se poate aștepta o creștere a profitului. Firma care a realizat pe termen scurt un volum optim de producție, i. E. egalitatea dintre MR și MC, se află într-o stare de echilibru.
Cu toate acestea, obținerea unei producții optime nu reprezintă încă o garanție a profitului maxim. Totul depinde de raportul dintre costurile medii de producție și nivelul prețurilor practicat pe piață. În cazul în care:
- prețul de piață este mai mare decât minimul costurilor totale medii (P> min ATC), atunci firma realizează un profit;
- prețul de piață este mai mic decât minimul costurilor totale medii, dar depășește nivelul minim al costurilor variabile (min ATC> P> min AVC), atunci firma suportă pierderi;
- prețul de piață este egal cu minimul costurilor totale de producție (P = min ATC), atunci profitul este 0, adică firma nu are nici profit, nici pierdere.
- Prețul pieței este sub minimul costurilor variabile medii (P
Trimiteți-le prietenilor: