Oh, Dumnezeul lumii expirate!
Cui nume purtam,
Nu ai schimbat nimic în nimic
Ascultă-mă acum.
Dumnezeule de poezie și liră!
O privire umilă la tine.
În cameră sunt eterii tăi
Soar de la frunzele de laur.
Oh, Dumnezeul soarelui strălucitor!
Ascultați strigătul fiicei voastre,
Ce-i cu strălucirea vechilor chervonet-uri
Va îngheța la ușă.
Nu deschideți ușa grădinii,
Nu lăsați sufletul unui suflet curajos.
Să știi, o mică răsplată
Așteptând cronicarul-excentric.
Oh, luminoase Phoebus argint!
Fiica voastră vă cheamă!
Și întindeți mâinile spre cer,
În cazul în care numai zorii strălucește.
Carul tău se grăbește:
Efop și Eritreea se grăbesc -
Și stacojiul întinde stacojiul.
Și cu ei, Lampă și Fylogenie.
Și soarele lui Helios se ridică.
Și din nou, fiica vă cheamă!
Euterpe cu aula dublă
Și flautul lui Pan pe umăr
E în spatele ei. Și suferă chinuri,
Și ea se uită la pacea ei,
Cântă la sunetele ei ciudate
Și le scrie cu mâna.
Oh, Apollo, el te adresează
Copilul tău umil!
Visează la o favoare mică,
Vă grăbește să vă mulțumesc.
Deci, nu vă lipsiți de susținere
Și fă-ți fiica, soarele *.
La urma urmei, copiii soarelui sunt astăzi pioni.
Ei sunt o povară pentru a-și purta darul lor modest.
Oh, Apollo, vezi soarta.
Și, prin urmare, știți a mea.
Cu manta goala Atropos -
Ea și-a dat firul propriu.
Este evident că Lachesis a făcut o greșeală,
Il Clotot a fost confuz în cusături.
Numai nemesisul înaripat
Deja în furie care se învârte în nori.
Dumnezeul luminii fierbinți,
Arta, patronul muzeelor!
Lumina dvs. a aprins,
Eliminat cu o sarcină grea.
Oh, Dumnezeul lumii expirate!
Tatăl meu tare însorit!
Știi, fiica ta nu te-a uitat,
Ce a purtat o laură.
Trimiteți-le prietenilor: