Proteina C reactivă (srb)

Proteina C reactivă (CRP) este o proteină de fază acută, cel mai sensibil și cel mai rapid indicator al afectării țesutului în inflamație, necroză, traumă. CRP este sintetizat în ficat, activează calea clasică a complementului, ca răspuns la o reacție inflamatorie.







Concentrația proteinei C reactive în sânge are o corelație înaltă cu activitatea bolii, stadiul procesului.

O creștere a nivelului CRP poate fi teoretic așteptată pentru toate bolile care implică leziuni tisulare, chiar și cele considerate nespecifice. Sa constatat că creșterea concentrației de CAA este cea mai timpurie pisici de reacție, inflamație, spre deosebire de haptoglobina, care se ridică numai după o scurtă întârziere, și concentrația de CRP care nu se modifică semnificativ în timpul răspunsului inflamator

Indicații pentru scopul studiului:

  • Pentru a determina reactivitatea procesului și eficacitatea terapiei;
  • Definițiile severității inflamației în bolile infecțioase;
  • tumorile;
  • Controlul eficacității tratamentului bolilor cronice;
  • Monitorizarea eficacității terapiei cu antibiotice;
  • Monitorizarea în scopul evaluării postoperatorii;
  • Determinarea riscului de complicații cardiovasculare la pacienții cu diabet zaharat, insuficiență renală cronică






C-proteina din reactiv din zer provoacă aglutinarea particulelor de latex acoperite cu anticorpi la proteina umană C reactivă. Aglutinarea particulelor de latex este proporțională cu concentrația CRP și poate fi măsurată turbidimetric.

Factorii care distorsionează rezultatul:

  • Factorii care măresc rezultatul:
    Sarcina, utilizarea dispozitivelor intrauterine;
  • Factorii care reduc rezultatul:
    Salicilați.
  • boli sistemice;
  • boli ale tractului gastro-intestinal;
  • tumori maligne;
  • (Apare în a 2-a zi a bolii, până la sfârșitul anului de 2 - începutul celei de a treia săptămână dispare din CRP din ser cu angină în ser este absent) infarct miocardic;
  • sepsis, meningită;
  • infecții cronice și acute;
  • complicații postoperatorii;
  • neutropenie;
  • hipertensiune arterială;
  • numirea de estrogeni.
  • Valoarea diagnosticului nu contează.

Diagnosticul clinic nu trebuie să se bazeze pe rezultatele unui singur test, ci trebuie să fie în concordanță cu rezultatele datelor clinice și de laborator.







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: