Există multe doctrine care explică particularitățile existenței conștiinței umane după moarte. Unele dintre aceste doctrine au păstrat trăsăturile reprezentărilor mistice antice, unele au fost create relativ recent, dar ele prezintă și urme ale credințelor antichității. Și în toate doctrinele filosofice și teologice care presupun conservarea esenței umane după moarte, sunt descrise ființe supranaturale care vin după sufletul uman după moartea corpului fizic.
Ființa supranaturală care acționează ca vehicul al sufletului în cealaltă lume este cunoscută sub numele de psihopomp. "Ghidul sufletelor" - asta înseamnă acest cuvânt grecesc într-o traducere literală în limba rusă.
În șamanism, ghizii sufletelor erau șamani, spiritele personale ale tutorelui și strămoșii unei persoane moarte. În mitologia Egiptului Antic, dirijorii sufletelor erau Anubis și Vepoat. În principalele religii ale lumii, îngerul morții sau îngerii păzitori care părăsesc lumea materială familiară acționează ca dirijori ai sufletelor. Pe teritoriul Antic al Rusiei, exista o credință că oamenii care au părăsit această lume ar veni în Marina sau au pierdut deja rude.
Motivul rudelor sau prietenilor care au părăsit lumea materială obișnuită este foarte răspândit printre oamenii care aderă la imaginea lumii descrisă în șamanism, hinduism, totemism și alte religii. Narațiunile cazurilor când rudele sau prietenii decedați au venit la persoană înainte de moarte sunt la fel de obișnuite ca poveștile pe care deținătorii decedați și rudele vin să-i avertizeze și să viseze despre dezastrul care vine de la oameni.
Imaginea științifică a lumii nu include fenomene precum sufletul și existența conștiinței după moarte. Oamenii de știință explică astfel de povesti cu superstiția oamenilor, reacția de apărare psihologică și intrarea într-o stare de conștiență modificată în momentul morții cocii fizice. Oamenii care aderă la viziunea misterială a lumii cred că sufletul există și că păstrarea conștiinței după moarte este posibilă. Punctul mistic al acestei chestiuni nu poate fi negat: oamenii de știință nu au găsit dovezi ale existenței sufletului, dar nu au putut dovedi că existența lui este imposibilă.
Apariția zeilor sau a altor ființe supranaturale responsabile pentru siguranța sufletului din lumea întreagă față de o persoană pe moarte este destul de ușoară pentru a explica prin faptul că aceste ființe din alte lumi își îndeplinesc doar funcțiile. Dovezile obișnuite ale unei vizite sunt gata să părăsească lumea acestei persoane din cauza unor rude sau prieteni care necesită studii și reflecții.
Mulți oameni presupun că imaginea, inspirată de o premoniție a unei morți iminente și a schimbărilor fiziologice, se formează aleatoriu. Simțind suflarea morții, oamenii își amintesc acei oameni cărora le-au experimentat sentimente calde, iar creierul pe moarte creează iluzii cu un aspect coerent. Fără îndoială, această versiune, bazată pe cercetare psihologică și fiziologică, nu poate fi negată.
A doua ipoteză, explicând fenomenul oamenilor decedați obișnuiți ca dirijori ai sufletelor, se referă la baza trăsăturilor psihologice ale conștiinței umane. Persoanele implicate în studiul disciplinelor esoterice și oculte sugerează că aceia pentru care a simțit simpatia, încrederea și dragostea sunt selectați pentru transferul în lumea întreagă a persoanei perisabile. O astfel de alegere, spun ei, este necesară pentru a proteja o persoană fără experiență de teama de panică și de alte pericole.
Cea de-a treia versiune, care explică rapoartele despre psihopompi în imaginea rudelor și cunoștințelor bune, se bazează pe filozofia budismului și șamanismului. Mediile care urmează această versiune sugerează că unii oameni după moarte trebuie să continue să se îmbunătățească și să realizeze acțiuni care mențin echilibrul în univers. Acești oameni care după moarte devin conducători ai sufletelor. Această ipoteză explică faptul că, uneori, străini vin la oamenii care s-au întâlnit cu propria lor doom.
Legendele, poveștile, poveștile contemporanilor, ipotezele privind ghizii sufletelor spun nu numai că fiecare persoană se poate întâlni cu moartea. De asemenea, ei subliniază că într-unul din cele mai dificile momente ale existenței lor, orice persoană nu va rămâne fără sprijin și interlocutor empatic. Dacă cauza apariției sale este o reacție obișnuită de apărare psihologică, atunci chiar momentul morții va fi atenuat de natura milostivă care a creat un astfel de mecanism psihologic. Dacă motivul apariției conducătorului sufletelor este nevoia de a se familiariza cu legile celeilalte lumi și de calmarea sufletului suferind, aceasta va indica doar că după distrugerea coajății fizice există viață.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: