1) Baza limbii naționale rusești este limba literară.
Limbajul literar este limba cărților, ziarelor, teatrului, radioului și televiziunii, instituțiilor guvernamentale și instituțiilor de învățământ. În colegiu, limba literară este studiată.
Limba literară rusă este normalizată. Pronunțarea cuvintelor, alegerea cuvintelor și folosirea formelor gramaticale, construirea de propoziții în limba literară sunt supuse anumitor reguli sau norme.
Limba literară are o formă orală și scrisă.
Discursul oral este un discurs vorbit, sună. În discursul oral, este important să pronunți în mod corect sunetele cuvintelor, propozițiilor, observați intonația și stresul. Se caracterizează prin simple propoziții scurte.
Discursul scris este asociat cu scrierea. Limba scrisă este formată corect și corect din punct de vedere al ortografiei și al punctuării. Exemple complexe și complicate sunt folosite în discursul scris.
Limba națională a Rusiei include un limbaj literar care este supus anumitor norme de pronunție, dialecte lexicale gramaticale și locale care sunt folosite numai în anumite localități.
Dialectele diferă de limbajul literar de anumite caracteristici inerente.
Discursul locuitorilor unei anumite localități constă în cuvinte comune și dialectale.
Aceleași obiecte (semne, acțiuni) în dialecte și în limbaj literar sunt deseori numite în mod diferit.
Cuvintele dialectului sunt folosite în lucrările de artă pentru a transmite trăsăturile de vorbire locuitorilor unei anumite localități.
Cuvintele dialectice folosite în operele de artă sunt numite dialectisme.
Corectitudinea vorbirii este respectarea normelor lingvistice ale limbajului literar contemporan rusesc. Vorbind și scriind cu puncte de vedere, normele ratei de vorbire sunt corecte (normale) sau incorecte (eroare).
Normele * în limba literară modernă rusă sunt fonetice, lexico-frazeologice, cuvânt-formative, morfologice, sintactice, stilistice.
Normele fonetice sunt normele de pronunție a sunetelor limbii literare moderne ruse, care menționează un accent în cuvinte și observă corectitudinea intonării.
Normele pronunțării sunetelor și ale stresului sunt studiate în fonetică și ortopie.
Standardele Lexico-frazeologice sunt normele utilizării cuvintelor și unităților frazeologice în sensul lor lexical caracteristic și normele de combinare a cuvintelor și unităților frazeologice cu alte cuvinte în propoziție.
Normele de utilizare și normele combinării cuvintelor și unităților frazeologice sunt studiate în vocabular și frazeologie și sunt reflectate în dicționare.
Atunci când se utilizează cuvinte, unități frazeologice, se observă următoarele tipuri de erori lexico-frazeologice: utilizarea 1) cuvintelor, unităților frazeologice într-un sens neobișnuit, de exemplu: "cumpăra canonada"; "Pentru a bate galeti cu un topor"; 2) cuvinte nonliterare (dialectale, non-native pentru limba noilor formații, de exemplu, "cupă de fier").
În cazul necunoașterii regulilor privesc cuvintele frazeologiei nu este standard de compatibilitate, cum ar fi „cal vechi“, „ciorapi maro“, „a mâncat Dem'yanov ureche.“
Normele morfologice sunt norme ale schimbării cuvântului atunci când părțile nominale ale vorbirii, pronumele și participările sunt scăzute și verbul este conjugat. Cu o schimbare anormală a cuvintelor, există erori morfologice, de exemplu: "fără timp", "frumos", "culcat" etc.
Normele de schimbare a cuvintelor sunt studiate în morfologie. Acestea sunt descrise în manual: Dificultăți de utilizare și variante ale normelor limbii literare ruse, Ed. KS Gorbaciovici, L. 1973.
Normele sintactice sunt norme pentru construirea de construcții sintactice - combinații de cuvinte și propoziții. Atunci când frazele și propozițiile nu sunt strict construite, apar erori sintactice, de exemplu: "Când s-au apropiat orașul, a avut loc o conversație între ele."
Regulile pentru construirea combinațiilor și propozițiilor de cuvinte sunt studiate în sintaxă.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: