Scrieți un mesaj
(sau pentru a comanda un apel)
stres în limba greacă
În textul grecesc modern, accentul este o parte necesară a majorității cuvintelor.
Dacă există două sau mai multe silabe, atunci stresul este plasat pe partea superioară a vocalului percuției.
De exemplu, ελληνική γλώσσα [ɛlinici ɣlɔsa]
În limba greacă veche, într-adevăr a existat o problemă de stres. Chiar nu au existat lacune între cuvinte și propoziții.
Dar în 400-200 de ani. BC Limba greacă sa răspândit pe un teritoriu mai larg și la un număr imens de oameni pentru care nu era nativ.
Atunci au apărut semnele de accentuări și aspirații, probabil pentru prima dată de la Aristophanes of Byzantium în 200 î.Hr.
În pronunția grecească antică, aceste accente erau diferite, dar nu putem reproduce această diferență și, prin urmare, toate silabilele cu accent sunt pronunțate în mod egal. În plus, fiecare vocală cu care a început cuvântul, precum și consonanța ρ au avut un semn de aspirație - gros sau subțire. Este obișnuit să se pronunțe o aspirație groasă ca un ucrainean "g", subtilul nu este pronunțat deloc.
Până în 1982, scrisoarea de a utiliza trei tipuri de stres (acută, obtuz, înveșmântat) și două tipuri de aspirație (subțire și groasă), precum și caracterul delimitator: așa-numitele dierezis, sau trei (¨).
În limba greacă nouă, stresul unei singure specii este acut.
Stresul în cuvinte nu este atât de necesar pentru greci (le-au auzit de la copilărie), cât de util este pentru elevii de limbă străini.
Regulile pentru declararea stresului:
- Accelerarea nu poate fi decât pe ultimele trei silabe.
- Stresul poate cădea pe a treia silabă numai dacă prima silabă este scurtă.
- Dacă se adaugă cuvântul (conjugare sau declenare) la baza cuvântului "silabe" sau se modifică valoarea ultimei silabe, stresul se mișcă în conformitate cu primele două reguli.
- În formele verbale, stresul se străduiește să stea cât mai aproape posibil de a treia silabă.
- În conjugarea substantivelor, stresul se străduiește să rămână în același loc unde a fost localizat în numele substantivului. singular
Unele cuvinte monosilibice ale limbii grecești nu au un accent independent și sunt pronunțate împreună cu o serie de cuvinte valoroase (comparați engleza în expresia casei). Ele sunt împărțite în proclicticile cu care se confruntă cuvintele care poartă stresul, iar enclitica - în picioare după cuvintele șocante.
Proclicii includ, în special, formele articolelor, la pronumele enclitic-posesive.
Proclitica include:
- articol în nominative: þ, ķ, ο, αi.
- prepositions εἰς, ἐν, ἐκ, ἐξ.
- uniunile εΐ și ςς.
- negation ού, ούκ, ούχ
- forme neprejudicate ale cazurilor indirecte ale pronumelor personale.
- indicații undefined care, cum, ori, ori.
- particulele ge, te, περ.
- forme arhaice ale verbului auxiliar εím.
Modificări de stres asociate cu enclitica
Cuvintele cu accent pe a treia silabă, urmate de enclitic, primesc un accent suplimentar asupra primei silabe. Pe scrisoare, acest cuvânt are două stresuri: principalul său și suplimentar. În pronunție, stresul principal dispare de obicei: οικογένειά σου, συντρόφος μου.
Exemple de stres în limba greacă
Stresul în limba greacă este dinamic (se înscrie pe șiruri diferite în același cuvânt) și cade doar pe una din ultimele trei silabe din cuvânt.
Semnificația cuvântului depinde, de asemenea, de stres. De exemplu, πot înseamnă "niciodată", și atunci - când, γέρoς (vechi) - γερóς (puternic, sănătos).
Stresul nu este indicat în cuvinte monosilibice, dar există trei excepții:
πον είναι "ce"
που - pronumele interogative "Unde? Unde?"
cum - uniunea "a ceea ce"
cum - pronumele interrogativa "Cum?"
η - articolul din genul feminin
sau - uniune "sau"
Cu litere mari (aceasta se aplică vocalelor), stresul este indicat în fața literei. De exemplu, Άννα (An).
Într-o combinație de litere marchează accentul se pune pe prima parte a acesteia: είναι (Ine - el / ei sunt), oύτε (Ute).
Pentru sunetele combinate "αω, εν", se indică tensiunea pe a doua parte a combinației: αύριο (avio - mâine), Eύα (Eva - Eva).
Accente în limba greacă
Aproape toate cuvintele din limba greacă au semnul accentului. Semnul de accent nu poate fi neglijat, deoarece lipsa acestuia este considerată o greșeală de ortografie.
În trecut (înainte de a doua jumătate a secolului 20), în limba greacă folosită 3 accente diferite - și acum le puteți găsi în documente vechi sau cărți scrise în limba veche.
În limba greacă modernă de astăzi, ei sunt rămășițele ortografiei și se aplică acum doar un semn de stres, care este notat ca și în limba rusă cratimele oblici deasupra literei: μαμά.
Atunci când vocalele finale ale cuvântului precedent și vocalele inițiale ale cuvântului următor se întâlnesc, vocalele unuia dintre cuvinte pot fi omise. Acest deznodământ este consemnat pe litera cu un apostrof [']:
αδελφια (adelphia) = τ 'αδέλφια (adelphia)
care sunt (pu ise) = care 's (pu' se)
si eu (ke ego) = si 'eu (k' ego)
Atunci când vocalele finale ale cuvântului precedent și vocalele inițiale ale cuvântului următor se întâlnesc, cuvintele în discurs oral se pot îmbina într-una, formând un sunet calitativ diferit:
va veni ([φ] aep [φ] o) = θάρθω [φ] ap [φ] o
the minimum (apoi elachiston) = cel puțin (tulahiston)
mi a spus (mu un) = moupe (moupe)
Notă: Nu toate cuvintele din ultimul exemplu pot fi, de asemenea, îmbinate în limba scrisă. Practic, este comun numai în vorbirea orală, cu excepția unor cuvinte care au rădăcini.
Oferim întotdeauna servicii de cea mai înaltă calitate.
Lucrăm 24h / 24h.
Lucrăm oriunde în Cipru.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: