Un manual de auto-instruire scurt al limbii evreiești
Ebraicul se referă la grupul de limbi semitice, care include și (fenician, aramaic, arab, etc.). Mai târziu, grecii împrumutat scrisoarea de la fenicieni, și a avut loc din alfabetul grecesc latin și chirilic / glagolitic. Scrierea în limba ebraică este una dintre primele pe pământ. Se presupune că primele texte incluse în Vechiul Testament erau date din 1200 î.Hr. Prima limbă scrisă în această limbă sa născut la mijlocul mileniului II î.Hr.
Din acel moment a scris în principal în piatră prin lovirea semne orice obiect ascuțit, a avut loc cu mâna stângă și apucă un ciocan în mâna dreaptă - scris, a fost mai ușor cu stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. În același timp, nu s-au împărțit literele majuscule și majuscule. De asemenea, având în vedere imperfecțiunea și complexitatea literei, numai literele corespunzătoare sunetelor consoane au fost loviți. De exemplu, cuvântul „om“ într-un astfel de sistem, scrisoarea ar fi scris ca „KVLCH“, iar cuvintele „Acasă“, „acasă“, „Lady“ ar fi scris în același mod - „MD“. Abilitatea de a citi corect textele a fost transmisă în mod verbal.
De la mijlocul mileniului 1 d.Hr. savanți evrei (Masoreții - din cuvântul ebraic „Masorah“, ceea ce înseamnă tradiție) a început să denote vocalele folosind diacritice speciale, aplicate în textul biblic. Tiberias a devenit un sistem comun de vocalelor, care a primit numele de la orașul Tiberias pe malul lacului Ghenezaret, în cazul în care au trăit Masoreții cele mai proeminente (VIII-X secole.).
Până la sfârșitul secolului I d.Hr. ca scroll-uri ale spectacolului Mării Moarte, diferite manuscrise ale Bibliei diferă foarte mult una de cealaltă. De la sfârșitul secolului I d.Hr. toate comunitățile evreiești, oriunde s-ar afla, au început să utilizeze listele biblice aproape identice - cel puțin în ceea ce privește scrisorile consonante.
În secolul al XVI-lea. sub influența umanismului și a Reformei, oamenii de știință ai Europei creștine au trezit interesul în limba ebraică, au trebuit să se confrunte cu o problemă gravă. Sa dovedit că în comunitățile evreiești împrăștiate din întreaga lume, tradițiile citirii unor texte sacre diferă de la celelalte. În acel moment, Ashkenazi și Sephardi dominau. Bazându-se pe tradiția sefardică, pronunțarea sunetelor ebraice (citirea lui Reichlin) a devenit comună în universitățile europene. Aceeași fonetică a fost, de asemenea, pusă în bază de fonetică revigorată în secolul XX. Ebraică.
Desemnarea literelor consonante pe litera (în paranteze este indicată varianta de scriere a simbolului la sfârșitul cuvântului):
Trimiteți-le prietenilor: