Determinarea intensității specifice a forței de muncă a efectelor de diagnostic

D-1 este destinat în principal pentru diagnosticarea mecanismelor de siguranță a traficului (sisteme de frânare, mecanisme de control, axa din față, de iluminat), și poate fi nivelul de control al emisiilor de verificare și eficiența consumului de combustibil.







Diagnosticul D-1 poate fi combinat cu procesul TO-1 sau poate fi efectuat în posturi separate.

Diagnosticul D-1, efectuat în posturi separate

Intensitatea specifică a forței de muncă t (intensitatea forței de muncă pentru diagnosticarea unei mașini, ore personale) cu implementarea lucrărilor de ajustare este de aproximativ 25% din munca specifică adaptată TO-1:

Deoarece lucrările de ajustare sunt de fapt lucrările incluse în volumul TO-1, intrarea specifică a forței de muncă ajustată TO # 8209; 1 în cazul reducerii diagnosticului D-1 în posturi individuale este redusă cu 15%:

Combinând diagnosticul D-1 cu procesul TO-1

Munca totală a acestor lucrări crește cu aproximativ 10% în comparație cu TO-1 intensivă a forței de muncă:







Utilizarea diagnosticului D-2 în procesul de producție a TO și P

Diagnosticarea D-2 se efectuează în principal în posturi separate. În același timp, complexitatea specifică a D-2 este de 10-20% din intensitatea forței de muncă adaptată specific la TO-2:

În același timp, 10% este acceptată pentru autobuze și camioane grele, iar 20% pentru autoturisme și camioane mici și mijlocii.

Atunci când se utilizează acest tip de diagnostice, complexitatea TO-2 este redusă cu 10-20% datorită transferului unei părți a lucrărilor de ajustare la posturile D-2

Datorită introducerii diagnosticelor, intrarea specifică de muncă adaptată TP poate fi redusă cu 10-15% datorită îmbunătățirii calității întreținerii:

Rezultatele calculelor trebuie înregistrate în tabelul 2.2.

Tabelul 2.1.- Tabel rezumativ al specificațiilor inițiale și ajustate.

Pe baza materialului studiat și a datelor obținute, întocmește un raport care să conțină:

1. Titlul paginii cu numele și prenumele student și grup;

2.Temu și scopul lucrării;

3. datele inițiale necesare în funcție de varianta sarcinii;

4. Scurte dispoziții teoretice și explicații la calcule;

5. un tabel rezumat completat al standardelor inițiale și ajustate;

2.4 Variante ale cesiunii pentru munca practica

Variantele sarcinii sunt selectate de student în ultimele două cifre ale cărții (conform listei grupului din jurnal).

Tabelul 2.2.- Datele inițiale și variantele individuale ale cesiunii







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: