Sistemul de piață al managementului, bazat pe mecanismul pieței de autoreglementare și gestionare a vieții economice, este recunoscut de economiști ca fiind cea mai eficientă formă de organizare a economiei. Acest lucru se datorează particularităților pieței înseși, care, fără intervenția forțelor externe, asigură: alocarea eficientă a resurselor prin utilizarea celor mai eficiente tehnologii, prin cele mai bune metode de organizare și gestionare a producției; libertatea economică, atât pentru producători, cât și pentru consumatori (în alte sisteme economice, libertatea absolută de alegere este imposibilă). De asemenea, piața are un grad înalt de adaptabilitate și adaptabilitate la orice schimbare, atât externă, cât și internă; pot funcționa cu succes cu informații foarte limitate (informațiile de bază din sistemul de piață sunt suportate de prețuri); asigură o utilizare optimă a realizărilor NTP (într-un mediu concurențial, producătorii, care se străduiesc să maximizeze profiturile, să-și asume riscurile asociate cu inovațiile); pot satisface o mare varietate de nevoi, stimulând îmbunătățirea calității produselor.
În același timp, după cum arată practica, piața ca sistem autoreglabil nu se confruntă întotdeauna cu o serie de probleme, a căror soluționare este necesară pentru societate. Acestea sunt situații în care mecanismul pieței, care este un mecanism de auto-ajustare, încurajează actorii de pe piață să ia decizii economice suboptimale sau nedorite. Mai mult decât atât, aceste decizii nu sunt rezultatul erorilor entităților individuale de piață, ci rezultatul funcționării mecanismului pieței în sine și sunt generate de natura ei. În teoria economică, aceste eșecuri ale pieței sunt denotate de cuvântul "eșecuri" - "pro-shafts", "fiasco", "insolvență", "defecte". Aceste "eșecuri" ale sistemului de piață și constituie circumstanțe obiective care determină necesitatea intervenției statului în economie. Printre principalele "eșecuri" ale pieței se pot menționa: reproducerea inegalității semnificative în distribuția veniturilor; orientarea nu se referă în principal la producerea de bunuri sociale necesare, ci la satisfacerea cererilor celor care au bani; incapacitatea de a elimina așa-numitele efecte externe, de exemplu, piața nu rezolvă problemele de mediu; bunurile publice nu sunt produse sau produse în cantități insuficiente (exemple de bunuri publice - apărare națională, menținerea legii și ordinii, servicii de ambulanță, infrastructuri publice); incapacitatea de a asigura ocuparea integrală a resurselor economice, care se manifestă, în primul rând, într-un fenomen precum șomajul; susceptibilitatea la o dezvoltare instabilă, cu recesiune inerentă și fenomene inflaționiste; în sistemul de piață, relațiile de concurență pot fi slăbite (apar piețe oligopoliste și monopoliste); incapacitatea de a stabili și rezolva sarcini naționale majore, probleme de natură politică; unele dintre elementele necesare ale funcționării economiei pe care piața însăși nu o poate crea (diverse tipuri de legislație, emiterea de bani etc.).
Deci, sistemul de piață nu este perfect. În acest sens, este nevoie de o reformă externă a terților pentru "eșecurile" pieței, adică nu este capabilă să facă din interior un mecanism de autoreglementare bazat pe piață. Aceste funcții sunt asumate de stat. În plus, statul este inițiatorul și dirijorul tuturor tipurilor de transformări și reforme economice în țările cu o economie de tranziție (tranzitorie). În aceste țări, statul îndeplinește funcțiile de creare a fundațiilor pieței.
Pentru informații. O abordare obiectivă a studierii funcționării sistemelor economice moderne de tip mixt necesită menționarea și a deficiențelor reglementării de stat generate de specificul și natura unei astfel de entități economice ca de stat. Vorbim despre așa-numitele "eșecuri" ale statului, când prin intermediul organismelor de stat se iau decizii nedorite sau neoptimale din punct de vedere al intereselor publice. În special:
• statul nu are intotdeauna informatii complete si obiective pentru a lua decizii economice care sunt optime din punct de vedere al viziunii societatii;
• Birocrația în luarea deciziilor, atunci când acordurile lungi și dificile dintre departamentele individuale duc la imposibilitatea statului de a lua măsuri în timp util și necesare pentru a ajusta situația economică actuală;
• Lipsa controlului public asupra activităților unităților de stat conduce deseori la faptul că deciziile luate de organele de stat reflectă interesele aparatului de stat, mai degrabă decât societatea în ansamblu.
Intervenția statului în economie nu ar trebui să fie excesivă. Pentru a nu suprima mecanismele de piață ale funcționării sistemului economic, să nu-l priveze de flexibilitate și adaptabilitate, să nu reducă eficiența economică, statul ar trebui să își concentreze eforturile acolo unde piața își găsește inadecvarea. Aceasta predetermină principalele funcții economice ale statului.
Articole similare
-
Introducere, piață și reglementarea de stat-stat a sectorului public al economiei
-
Obiectivul necesar pentru GRE este o necesitate obiectivă a reglementării de stat a economiei
Trimiteți-le prietenilor: