Omul vechi, admirând soarele și închinându-l, și-a exprimat lumea interioară într-una din cele mai naturale căi. Cele mai multe tradiții antice au inclus anumite forme de închinare la soare, combinând diferite simboluri și zeități solare, dar nicăieri în lume nu au supraviețuit astfel de tradiții, ci și în cultura vedică. De fapt, în multe părți ale Indiei moderne, oamenii continuă să facă ritualul de închinare a soarelui în fiecare zi.
"Înălțimea strălucește pe înțeleptul Dumnezeu, lumina Lui strălucitoare străbate lumea. Toți oamenii pot vedea soarele.
Te plimbi în întinderea cerului, Conectând zilele cu razele. Despre soare! Vedeți generații.
Sunt șapte cai în carul tău.
Îl poartă pe Dumnezeu, al cărui păr este îmbrățișat de foc.
Dumnezeule strălucitor! Soarele, puteți vedea de departe! "
Iată un alt exemplu de descriere a soarelui de către văzătorii Rig Veda:
"El eradică toate slăbiciunile, vindecă toate relele,
El domină tot ce trăiește și moare. Ea ucide demonii și îi protejează pe cei care se închină. "
Și, în sfârșit, citim:
"Noi medităm în gloria glorioasă a Soarelui Radiant. Poate ne inspira mintea! "
Suryepanisad susține că oamenii care se închină la soare ca Brahman devin puternici, activi, inteligenți și trăiesc mult timp. Această carte numește soarele strălucind ca aurul, o descrie cu patru mâini, așezat pe un lotus stacojiu și călărind un car, în care patru cai sunt harnici. Soarele rotește roțile timpului, începe cu cele cinci elemente fizice ale pământului, apă, foc, aer și eter, precum și cele cinci simțuri. Aksheepanisada identifică Surya cu Purusa, care ia forma soarelui cu o multitudine de raze și strălucește pentru binele omenirii. În Brihadaranyaka Upanishad, găsim un verset care spune:
"O, Doamne, esența luminii, duceți-mă din dreguri în realitate, de la întuneric la lumină, de la moarte la nemurire".
Trimiteți-le prietenilor: