Un călăreț a zburat peste ei, dar, privind la Gutierrez, el a întors calul brusc și a condus până la tineri. Ichthyander a văzut un bărbat în vârstă de vârstă mijlocie, cu mustață pufoasă și răsturnată și o mică ciucur.
Undeva, odată ce Ichthyander la văzut pe acest bărbat. În oraș? Nu ... Da, acolo, pe plajă.
Călărețul îi bătu bocancii cu biciul, îl privi pe Ichthyander suspicios și ostil și îl dădu lui Gutierre.
Prinzând mâna, el a ridicat brusc fata în șa, a sărutat mâna și a râs.
- Gotcha! - Renuntand mâna încruntată Gutierrez, el a continuat să-și bată joc și, în același timp, exasperată: - Unde ai văzut-o mireasa inainte de nunta de mers pe jos în jurul valorii cu tinerii?
Gutierrez era supărat, dar nu la lăsat să spună:
"Tatăl te așteaptă de mult." Voi fi la magazin într-o oră.
Ichthyander nu au auzit ultimele cuvinte. El simți brusc că ochii îi erau întunecați, un fel de bucată înfășurată în gât, respirația lui se opri. Nu mai putea să rămână în aer.
"Deci tu ... încă m-ai înșelat ...", a spus el, buzele sale albastre. El a vrut să spună - să exprime toată rănirea sau să învețe totul, dar durerea din laturi a devenit insuportabilă, aproape că a leșinat.
În cele din urmă Ichthyander sa stins, a fugit până la țărm și sa aruncat în mare dintr-o stâncă abruptă.
Guttiere a strigat și sa cutremurat. Apoi se repezi spre Pedro Zurita.
"Rapid ... Salvează-l!"
Dar Zurita nu sa mișcat.
"Nu vreau să împiedic pe alții să se înece dacă vor," a spus el.
Gutierrez a alergat la țărm să se grăbească în apă. Zurita îi înălța calul, îl surprinde pe fată, o apucă de umerii lui, îl așeză pe cal și galopește de-a lungul drumului.
"Nu intervin cu ceilalți, dacă alții nu intervin cu mine". E mai bine! Vino la tine, Gutierre!
Dar Gutierre nu a răspuns. Ea a leșinat. Doar la magazinul tatălui ei a venit la ea însăși.
- Cine a fost tânărul ăsta? Întrebă Pedro. Guttiere, uitându-se la Zurita cu o furie neînchipuită, spuse:
Zurita se încruntă. Prostii, se gândi el. - Eroul romanului ei sa aruncat în mare. Cu atât mai bine. " Și, îndreptându-se către magazin, Zurita a strigat:
- Părinte! Balthazar! Hei, hei.
"Ia-ți fiica." Și multumesc. Am salvat-o; aproape că sa aruncat în mare după un tânăr cu aspect plăcut. A doua oară am salvat viața fiicei tale și ea încă mă bate. În curând toată această încăpățânare se va sfârși. A râs cu voce tare. Voi fi acolo într-o oră. Amintiți-vă acordul nostru!
Balthasar, plecând cu umilință, a luat o fiică de la Pedro.
Călărețul și-a înălțat calul și a plecat.
Tatăl și fiica au intrat în magazin. Gutierrez se așeză nefericit pe un scaun și își acoperi fața cu mâinile.
Balthazar închise ușa și, plimbându-se pe bancă, începu să vorbească emoționat și hotărât despre ceva. Dar nimeni nu la ascultat. Cu același succes, Baltazar putea să propovăduiască crabii uscați și mîinile de pe margini așezate pe rafturi.
"Sa grăbit în apă", își zise fetița, amintindu-i chipul lui Ichthyander. - Cel sărac! Primul Olsen, atunci această întâlnire ridicolă cu Zurita. Cum îndrăznește să-mi spună mireasă! Acum totul se pierde ... "
Gutierrez plângea. Îi pare rău pentru Ichthyander. Simplu, timid - ar putea fi comparat cu tinerii goi, aroganți din Buenos Aires?
"Ce trebuie să faceți în continuare? Se gândi ea. "Rush în mare ca Ichthyander?" Să se sinucidă?
Dar Balthazar a spus și a spus:
- Înțelegi, Gutierrez? E o ruină completă. Tot ce vedeți în magazinul nostru aparține lui Zurita. Bunurile mele de aici nu primesc o zecime. Toate perlele pe care le primim comisiei de la Zurita. Dar dacă îl refuzați din nou, el va lua toate bunurile și nu va mai avea de a face cu mine. Este o devastare! Ruină completă. Păi, fii atent, fă-ți milă pe tatăl tău ...
"Sunt de acord:" ... și să se căsătorească cu el ". Nu! Gutierre răspunse brusc.
"Blestemul!" L-am înfruntat pe Balthasar înfuriat. "Dacă da, atunci ... atunci ... nu eu, deci Zurita va face față cu tine!" - Și bătrânul indian a mers la laborator, trăgând ușa.
Lupta cu caracatitele
Ichthyander, aruncându-se în mare, a uitat pentru un timp toate eșecurile sale pământești. După pământul cald și înfumurat, răcirea apei sa liniștit și l-au împrospătat. Durerile de cusătură s-au oprit. Respiră profund și fără probleme. Avea nevoie de o odihnă completă și încerca să nu se gândească la ce sa întâmplat pe pământ.
Ichthyander a vrut să lucreze, să se miște. Ce ar face el? Îi plăcea să se grăbească în noaptea întunecată de rocile înalte în apă, ca să ajungă imediat la fund. Dar acum era la prânz, iar fundul negru al bărcilor de pescuit strălucea de mare.
"Așa voi face. Va trebui să pun în ordine grota, gândi Ichthyander.
Faleza Grotto Bay a fost un arc mare, o vedere frumoasă a câmpiei subacvatice, înclinat coboară în adâncurile mării. Ichthyander a îndrăgit de mult această grotă. Dar, înainte de a se stabili în ea, a fost necesar să evacueze locuitorii de lungă durată ai grotei - numeroase familii de caracatițe.
Ichthyander își îmbrățișă ochelarii, înarmat cu un cuțit ascuțit, lung și răsucite, înotând rapid spre grotă. Intrarea în grotă era înfricoșătoare, iar Ichthyander a hotărât să-i cheme pe vrăjmașii din afară. La barca inecată, el a observat de mult o închisoare lungă. El a luat-o în mână și, în picioare la intrarea în grotă, a început să conducă o închisoare. Octopusii, nemulțumiți de invazia necunoscutului, se agită. Pe marginea arcului au apărut tentacule lungi. Cu grijă, s-au apropiat de închisoare. Ichthyander scutură închisoarea înainte ca tentaculele de caracatiță să aibă timp să-l prindă. Acest joc a durat câteva minute. Aici, zeci de tentacule, ca și părul lui Medusa-Gorgon, s-au mutat la marginea arcului. În cele din urmă, un vechi caracatiță imens, retras de la răbdare, a hotărât să cedeze un străin îndrăzneț. Caracatița sa sculat din creuzet, mișcându-și amenințător tentaculele. Încet a înotat inamicului, schimbând culoarea pentru a intimida Ichthyander. Ichthyander a navigat în lateral, a aruncat închisoarea și a fost pregătit pentru luptă. Ichthyander știa cât de greu este să lupți cu un bărbat cu cele două mâini când adversarul are opt picioare lungi. Nu veți avea timp să tăiați un picior de caracatiță, alții șapte vor înțelege și vor răsuci mâinile persoanei. Și tânărul a încercat să îndrepte lovitura cuțitului său, așa că a căzut în corpul unui caracatiță. Lăsând monstrul să ajungă la capătul tentaculelor sale, Ichthander se repezi dintr-o dată, chiar în capcana tentaculelor, în capul caracatiței.
Trimiteți-le prietenilor: