Pronuzarea modernă din Moscova nu numai că distinge locuitorii Moscovei, ci este în prezent norma limbii literare rusești. Pronunția modernă a fost formată la mijlocul secolului trecut și a combinat trăsăturile caracteristice ale vechiului Moscova și ale pronunțării vechiului Petersburg. pronunția Staromoskovskogo pot fi găsite acum doar în generația mai în vârstă de vorbire sau de vorbire, care este utilizat în teatru - de exemplu, Teatrul mic are grijă de tradițiile limbii ruse și a insista pe o astfel de variantă de pronunție.
De ce pronunția lui Moscova a devenit literară? În primul rând, pentru că în perioada de formare a pronuntia Moscova de la Moscova a fost centrul statului rus, care a definit rolul său ca standardele ortoepice Trendsetter. Cu toate acestea, Lomonosov a scris în „gramatica rusă“, care, în plus față de importanța sa istorică, dialectul Moscova este, de asemenea, plăcut la ureche, astfel încât construcția sa a normei literare - bine meritat.
Formarea pronunțării vechi-Moscova este un proces lung care a durat câteva secole și a fost finalizat în cele din urmă numai în secolul al XIX-lea. Încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea, Moscova a reunit sub un regim de nord principate rusești, și toate principatelor rusești din sud, care a determinat Trăsătura caracteristică a pronuntia Moscova - combinarea celor două dialecte principale ale limbii ruse - nord și sud.
Pronunția lui Staromoskovskoe are o serie de caracteristici, parțial conservate în versiunea modernă a pronunției.
În primul rând, trăsătura cea mai faimoasă și mai caracteristică a pronunției de la Moscova este așa-numitul "Akane" - adică, pronunțând litera "o" în poziția neimpresionată ca [a]. Această caracteristică a fost împrumutată din dialectul sud-rus și acum este adesea percepută ca o "carte de vizită" a pronunției de la Moscova.
În al doilea rând, sunetele consoane, cu care se confruntă alte consoane moi în pronunția staromoskovskogo și încet vorbit „d'ver“, „s'vet“, „s'leduyuschy“, „zon'tik“. În pronunția modernă a Moscovei, această tendință a continuat, în special pentru consoane coronară, în alte cazuri, o astfel de înmuiere este extrem de rară. Pentru pronunțiile staromoskovskogo a fost, de asemenea, caracterizat prin înmuierea labial și velare în picioare consoane după un sunet de impact [e] - "Insula [p '] x", "ne [p'] vy", "Thu [p '] z'. Această regulă este aproape complet pierdută în discursul modern.
În al treilea, o combinație de litere "CHN" sau "Mon" este adesea pronunțat ca [shek] și [bucăți], respectiv: "yablo [shek] în primul rând," "Molo [shek] în primul rând," care, cu toate acestea, nu a fost tot cazuri - în special, dacă cuvântul a fost format dintr-un alt cuvânt cu sunetul [h]: de exemplu, "da [h]". O altă excepție de la această regulă au fost cuvintele cu consoana „sh“ care precede silaba, „igrush [ch'n] în primul rând,“ „croșetat [ch'n] mai întâi“. În astăzi pronunția Moscova combinație de „shek“ și „bucăți“ ferm înrădăcinată pentru un număr de cuvinte, cum ar fi „[bucăți] de“, „SKU [shek] o“, „cal [shek] o“, și există o tendință generală spre predominanța pronouncing [ch'n].
În al patrulea rând, combinația de litere „zzh“, „trenul“, „Learn“ este pronunțat ca un sunet lung, moale [zh'zh „] -“ în [zh'zh „] și„trage [zh'zh «] și» pe [x'zh '] e ", la [x'zh'] și. Apropo, în conformitate cu această regulă cuvântul „ploaie“, cu privire la regulile staromoskovskogo pronunțată ca „la [u„]“, care este destul de des, și la această zi puteți auzi prognoza meteo pe televizor.
În al cincilea rând, staromoskovskogo pronunția enunț presupune aproape de sunet la [s] într-o primă silabă nesolicitată, "doamna", "wa" și "ca" - de exemplu, "[shi] mpanskoe" „[shi] Gl“. În ciuda faptului că, la prima vedere, această regulă pare destul de ciudat, este ferm blocat în modernă pronunția din Moscova, cu toate acestea, se găsește numai în anumite cuvinte sau forme de cuvinte: „dvadts [s] ti“, „Losch [s] dyah“, " la dezolă ».
În al șaselea rând, au fost pronunțate sfârșitul adjectivelor genului masculin al singularului "-hy", "-ky", "-hyh", precum și sfârșitul adjectivelor genului feminin în cazuri oblice, adică "-go", "-co", "-ho". Astfel de pronunții se regăsesc din nou în discursul teatral, precum și în lucrările multor poeți ruși care au construit rima cu această regulă. Amintiți-vă de poemul cunoscut de Lermontov: "Rostul singuratic crește albă" În ceața mării, albastru. Ce căuta în țara îndepărtată? Ce a aruncat în țara natală? ".
Contrar ortografiei, sufixele returnate "-y" și "xia" au fost ferm pronunțate. De exemplu, cuvântul "Mă tem" a fost pronunțat drept "o bătălie". Această tendință se reflectă și în poezie. Un al doilea verb neaccentuate -la închidere conjugări "" -yat "pronunțat ca" Ym "și" -yut "-" Dis [ym] "" gon [out] "" ferăstraie [adăugat]. " Astfel de pronunții pot fi găsite astăzi, inclusiv în discursul generației tinere.
Al șaptelea, în vechea pronunție a Moscovei, au fost observate trăsăturile caracteristice ale pronunțării anumitor cuvinte, de exemplu, "dansul" a fost pronunțat ca "dans". De asemenea, rata de vechi Moscova a presupus că cuvintele religioase să fie luate în considerare numai pentru această enunț fricative [ɣ] în loc de [z] "Bo [ɣ]", "[ɣ] ospodi", "bla [ɣ] odat" etc. .
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: