"Îngroparea răului". W. Shakespeare. Traducerea lui D. Melkova.
CARBDT-le. V. I. Kachalov.
Regizorul Igor Konyaev, artistul Olga Shaishmelashvili.
"Întreaga lume este un teatru" - faimoasa expresie shakespeariană este umplută cu un nou înțeles în vecinătate, cu un schelet într-o coroană roșie sângelată, privindu-se de la vârful scenei spre privitor. Imaginea vizuală rimează cu cuvintele unui contemporan al lui Shakespeare - Walter Raleigh, date în program:
Care este viața? Misterul pasiunilor umane,
Oricine dintre noi este o șopârlă naturală.
La mamă, în uter, ne furișăm
Stăm în carne pentru această scurtă piesă.
Și cerurile se uită meticulos:
În cazul în care un gest fals, în cazul în care cuvântul este în afara locului,
În timp ce mormântul așteaptă deznodământul în drama,
Pentru a scădea draperia peste noi.
Totul în noi acționează - până la ultima poziție!
Și numai noi vom muri în serios.
„Moartea unui josnic, dezgustător asemănarea ta!“ - spune intorceau de la vanatoare Domnul, arătând în același timp, și aproape imperceptibil shake-uri la nivelul membrelor inferioare sau a scheletului uman, și culcat pe avanscenă beat mort Christopher Sly.
Ilia Slavutskii ca prim Domn, apoi Petruchio exprimă aceeași temă - aristocratul plictisit, prin imprudență scufundări într-un bazin de aventuri diferite. Seigneurul și servitorii sunt costume perfecte. Principala realizare a regiei lui Konyaev este precizia dinamică și de bijuterie, promovată de coeziunea creativă a trupei. Slujitorii lui Petruccio - "ansamblul în ansamblu". Smoothly, ca și în cazul în care vorbim despre degetele de la o mână, ochelari de soare lucra impersonale și costume identice "E-party": Anton Katchalov, Maxim Kudryashov, Irek Hafiz, Arthur Shaikhutdinov Viktor Shestakov. Înțelegând maestrul cu o jumătate de cuvânt, ei nu se întorc foarte atent pe diavolul sărac Slay, provocând atacul de vărsături. Domnul doar grimase și, apăsând batista în nas, ordonă: "Clătiți-vă capul cu mirosul ..."
De origine Plebei, Slia (Marat Golubev), trezindu-se pe canapeaua luxoasă Chesterfield, nu ascunde nici măcar o cămașă dantelată la nivelul gleznelor. Sexul ei se ridică între picioare, sub formă de chilotei. Înainte de fiecare dorință a stăpânului său, servitorii plantează un răsărit nouveau pe o oală de oală. Un pic mai târziu, conținutul său supărat pe insistența excesivă a oaspeților Hortensio stropi pe servitorii lui Petruccio. Este în tradiția italiană! Între timp, însoțind-se pe instrumente de vânt și percuție, slujitorii cântă: "Doamne, Doamne, Doamne! Înțelegi: nu ești altul decât domnul, domnule, domn ... "
Scena de la joc.
Foto - arhiva teatrului.
Cu toate acestea, necinstiți înțelege rapid privilegiile noii sale poziții și solicită pentru sine o "frumoasă soție". Madame (Alexander Malinin) - acest barbat barbat "a la Conchita Wurst" - se iese din spatele volanului cu o roata. Contrastul dintre un excentric Slai și un nebun bărbătesc creează o atmosferă de teatru din zonă, anticipând o abundență de tipuri de benzi desenate.
Rugaciunea comediantilor nu va juca doar o performanta, ci va deveni parte a metamorfozei evidente finalei. Actrita (Elsa Fardeeva), în costum de înger cu părul blond joacă Bianca, fata cu o aparență înșelătoare. Ca în cazul în care pentru a dovedi că cea mai rea vrăjitoare se ascunde sub masca sfios, ea a fost în spatele timpul tatălui său de a Ogle fiecare dintre pretendenti, ceea ce explică nerăbdarea lor nu numai rivalitate, pofta de delicatese de tort bogat de tatăl ei, dar, de asemenea, pofta. Nu este un accident Trani (Alexei Zaharov) ar putea provoca gazda la sentimentele după întâlnirea cu Bianca o lovitură puternică.
Actorul din coroanele de laur va juca rolul lui Lucentio (Pavel Lazarev). Acesta nu este un cavaler romantic care a ridicat subiectul dragostei sale în cult, ci un tânăr foarte arogante și răsfățați, care împinge greu să câștige. O femeie cu o coasa (Elena Ryashina) va arăta miracolul renașterii lui Katarina. Actorul în vârstă într-un halat și turban (Mikhail Galitsky), întruparea puterii, va trebui să joace tatăl baptist, înșelat. Sub masca pretenției cu un nas strâmt ascunde un șofer vulnerabil (Yuri Dmitriev).
Stilizarea teatrului shakespearian, când rochia a fost dată actorilor "ocazional", a fost expusă în costume. În ele, "citat", poate, tot ceea ce a fost caracteristic modului acelei ere. Aici și gulere ondulat și dantelă și decolteu, și lungi, paltoane și pufăit mâneci, și o sursă de mândrie a cetățenilor bogați surzi - capace rotunde mici, pălării și turbane. În schema de culori a costumelor și peisajului, predomină roșul și negrul. Altfel, în tonuri de muștar gri, a fost rezolvată numai linia Lorentzo. În primul rând și în galben în finală este îmbrăcat și cu părul de aur Bianca. Katarina coafura se schimbă în funcție de starea de spirit: în prima etapă a capului său seamănă cu zbîrlită arici de mare la nunta - Fishtail, dar în finală ea ascultător pus pe partea din spate a capului și a acoperit scuipat-o șapcă.
Katarina, de la bun început, protestează împotriva împingerii în fundal. Iar importanța ei trebuie să fie apărată atât cu cuvânt, cât și cu faptă. Furie la poziția nedreaptă a "bătrânei" Kat o împinge pe Bianca favorită generală, legând-o pe stâlp și împușcând ... dintr-un pistol de apă. Ca răspuns la mijlocirea baptistă, Katharina dă o tiradă, care se termină prin a pune o buclă în jurul gâtului, în timp ce tatăl ei abia se reține pentru a nu trage capătul liber al funiei aruncate peste bara transversală.
Scena de la joc.
Foto - arhiva teatrului.
Într-un câmp ciudat, în casa lui Petruccio, Catharine este complet pierdută. Servitorii conspirați își pierd aparența umană, punându-și capetele fețele câinelui. Toate "ciudățenii" lui pentru pat și mâncare, precum și scandalul cu croitorul, soțul explică cu o atenție deosebită lui Katarina. Numai pentru un moment, se pare, el condescendă mila pentru ea, oferind un fel de fel de "gătit propriu" - un ou fiert, care înghițit nefericit în întregime în frică, deoarece acest lucru poate fi lipsit de ea.
În scena unei călătorii în casa tatălui său, protestul lui Katarina pare deja slab și precaut. Soții se așează pe cocoși de cai sau, mai degrabă, îi pun pe actori (picioarele croșetate sunt atașate la crupul de cai). Duetul are o tehnică maestră de călărie, imitând cu îndemânare progresul cailor și trecând de la un picior la altul în timpul unei opriri. Și în momentul în care Vincentio va începe să tragă cu mânia de glumele călătorilor, ambii "cai" o vor observa, vor sta pe picioarele lor posterioare, aproape că își vor lăsa călăreții.
Început ca o farsă, spectacolul nu se îndepărtează de la un curs. Condițiile date de "prezentare în perspectivă", teatralitatea exagerată au dat actorilor o anumită libertate de a lucra grotesc, fiind extrem de preciși. Regizorul se îndreaptă între numerele muzicale și un număr de scenarii scenice de expresie. De exemplu, în timpul unui monolog Hortensio (Ilia Petrov), care prin conectarea cu soarta Lucentio, Bianca a rupt inima lui, el pretinde că scoate din piept și pulsează în palma lui. Tacerea comică a lui Gremio (Gennady Prytkov) care aude acest Grammy este dificil de transmis. Toate postura lui melancolie - umeri bleg, gât alungit, își țuguie picioarele de la genunchi, uite chiorâș și moleșit colțurile gurii ei - dezamăgirea și să se rănească. Hortensio în inima extaz aruncă deoparte Gremio, care a prins un obiect invizibil, apoi aruncă departe în dezgust, cu un mormăit nearticulată, geamăt, în care este ușor să auzi „nu avem nevoie de ea!“.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: