CHRISTMAS STAR
A fost iarna.
Vântul sufla din stepa.
Și a fost rece pentru copil în peșteră
Pe deal.
El a fost încălzit de respirația unui boul.
Animale domestice
Stăteam într-o peșteră,
Deasupra frigiderului se înălța o ceață caldă.
Doh scutură patul de gunoi
Și boabe mei,
Urmărit de pe stâncă
Visind la distanța de miez de noapte a ciobanilor.
În depărtare era un câmp în zăpadă și cimitir,
Garduri, pietre funerare,
Foc în zăpadă,
Și cerul de deasupra cimitirului plin de stele.
Și alături, necunoscut înainte,
Vasele timide
În fereastra casei
Steaua strălucea pe drum spre Betleem.
Era flacără, ca o strângere de fân, deoparte
Din cer și din Dumnezeu,
Ca o reflectare a incendierii,
Ca o fermă în foc și foc în aria.
Era dominată de o luptă arzătoare
Paie și fân
În mijlocul unui întreg univers,
Alarmați de această nouă stea.
Strălucirea tot mai puternică îl rupea
Și asta însemna ceva,
Și trei stelegazers
Ne-am grăbit să chemăm lumini fără precedent.
Au fost urmate de cadouri pe cămile.
Și măgari în ham, un șoim
Alta, coboară de pe munte.
Și o viziune ciudată a erei viitoare
Tot ce a urmat a fost în depărtare.
Toate gândurile veacurilor, toate visele, toate lumile,
Tot viitorul galeriilor și muzeelor,
Toate zâmbetele zane, toate treburile vrăjitorilor,
Toți copacii de Crăciun din lume, toate visele copiilor.
Întreaga ființă a lumanarilor, toate lanțurile,
Toată gloria de țigară colorată.
. Tot vântul rău și aprig izbucni de pe stepă.
. Toate merele, toate bilele de aur.
O parte din iaz ascunde vârfurile arinului,
Dar partea a fost văzută diferit de aici
Prin cuiburile de vârfuri de papagali și copaci.
Pe măsură ce măgarii și cămilele mergeau de-a lungul barajului,
Ei puteau vedea bine păstorii.
- Vino cu toți, să ne închinăm unei minuni;
Au spus, mirosind copertele.
De la amestecarea prin zăpadă a devenit fierbinte.
Pe o poiana luminoasa cu foi de mica
În spatele goiurilor goale.
Pe aceste piste, ca și flacăra unui bivol,
Câinii de oi au murmurat sub lumina stelei.
Noaptea înghețată era ca un basm,
Și cineva din zăpadă a acoperit creastături
Tot timpul i-au intrat invizibil rândurile.
Câinii s-au rătăcit, uitându-se în mod îngrozitor,
Și s-au îngrămădit pentru o grămadă și au așteptat necazuri.
Pe același drum pe același teren
Mai mulți îngeri erau în groapa mulțimii.
Invizibilul le-a făcut necorporale,
Dar pasul a lăsat o amprentă.
O mulțime de oameni s-au aglomerat la piatră.
Era luminoasă. Cedrii erau trunchiuri.
- Și cine ești tu? întrebă Maria.
- Suntem un trib de păstori și ambasadori ai cerului,
Au venit să te laude pe amândoi.
- Nu putem merge împreună. Așteaptă la intrare.
În mijlocul cenușii, ca cenușa unei opalisme de dinaintea zorilor
Vânătorii și crescătorii de ovine au vânat,
Pietonii au jurat cu piloții,
În puntea de irigare cu fantă
Camilele râdeau și măgarii lovi cu piciorul.
Era luminoasă. Dawn, ca o specie de cenușă,
Ultimele stele s-au îndepărtat de cer.
Și numai magii din nenumăratele rake
Maria a lăsat în deschiderea stâncii.
A dormit, toate strălucind, într-o iesle de stejar,
Ca o lună, raza în adâncurile golului.
El a fost înlocuit cu un strat de piele de oaie
Mâinile și nările măgarului.
Stăteau în umbră, ca și cum în amurgul unui grajd,
Au șoptit, alegând cu greu cuvinte.
Dintr-o dată pe cineva în întuneric, puțin în stânga
Un vrăjitor ia împins mâna de la iesle,
Și sa uitat înapoi: de la prag până la Fecioară,
În calitate de invitat, starul de Crăciun privea.
1947
SNOW IS PORNIT
Zăpada vine, zăpada vine.
La asteriscuri albe într-o furtună de zăpadă
Florile de geraniu sunt desenate
Pentru legarea ferestrei.
Zăpada este pornită și toată lumea este confuză,
Totul pornește în zbor, -
Scări de scară negre,
Crossroads turn.
Zăpada vine, zăpada vine,
Ca și cum nu ar fi fulgi,
Și în patch-uri
Cerul coboară la pământ.
Ca și cu aspectul unui excentric,
Din aterizarea de sus,
Creep, jucând ascunde și caută,
Cerul vine de pe pod.
Deoarece viața nu așteaptă.
Nu te uita înapoi - și sfântă.
Doar un interval scurt,
Uite, este un an nou acolo.
Zăpada vine, groasă și groasă.
Țineți pasul cu el, opriți-i,
În același ritm, cu lenea aia
Sau cu aceeași viteză,
Poate timpul trece?
Poate pentru anul anului
Urmați ca zăpada merge,
Sau ca cuvinte într-o poezie?
Zăpada vine, zăpada vine,
Zăpada vine, și toți sunt în turbulențe:
Un pieton,
Planta surprinzătoare,
Crossroads turn.
1956
***
GEFSIMAN GARDEN
Merzyanem este departe de același
Rândul drumului era iluminat.
Drumul a alergat pe Muntele Măslinilor,
Kedron curgea sub ea.
Peluza sa oprit la jumătate.
În spatele ei, Calea Lactee a început.
Gras de măsline de argint
Au încercat să intre în depărtare.
În cele din urmă, era grădina cuiva, pusă pe pământ.
Discipolii lăsând în urmă un zid,
El le-a spus: "Sufletul suferă cu moartea,
Rămâi aici și priviți cu Mine. "
El a refuzat fără confruntare,
De la lucrurile împrumutate,
Din omnipotență și muncă miracolă,
Și acum era ca și muritorii ca noi.
Distanța de noapte acum părea a fi o margine
Distrugerea și inexistența.
Amploarea universului era nelocuită,
Și numai grădina era un loc de trai.
Și, uitându-te la aceste găuri negre,
Gol, fără început și sfârșit,
Deci, această pahar de moarte sa terminat
În sudoarea sângelui, El sa rugat pentru Tatăl.
Având rugăciune moștenită la lăcomia muritoare,
A ieșit în afara gardului. Pe teren
Ucenicii, adormiți de somnolență,
S-au așezat în iarba de pene de pe marginea drumului.
El ia trezit: "Domnul v-a acordat
Pentru a trăi în zilele mele, v-ați întins ca un strat.
Ora a Fiului Omului a lovit.
El se trădează în mâinile păcătoșilor. "
Și tocmai a spus, nici o cale de unde
O mulțime de sclavi și o mulțime de vagabonzi,
Lumini, săbii și în față - Iuda
Cu un sarut pervertit pe buzele mele.
Peter a dat sabia repulsându-i pe hoți
Și unul dintre ei a tăiat urechea.
Dar el aude: "O dispută nu poate fi rezolvată prin fier,
Puneți sabia înăuntru, omule.
Cu siguranță întunericul legionelor aripi
Tatăl meu nu m-ar potrivi aici?
Și părul nu M'a atins atunci,
Dușmanii ar fi împrăștiați fără urmă.
Dar cartea vieții a venit la pagină,
Care este mai prețioasă decât toate altarele.
Acum trebuie să fie scris pentru a deveni realitate,
Lăsați-o să se întâmple. Amin.
Vedeți, cursul secolelor este ca o parabolă
Și se poate aprinde în mișcare.
În numele măreției ei grozave
Mă duc la sicriu în chinul voluntar.
Mă duc la mormânt și în a treia zi voi urca,
Și, în timp ce plutele plutesc de-a lungul râului,
Pentru Mine până la judecată, ca o barjă de caravană,
Veacurile vor înota din întuneric. "
1949
Ai vrut să spui totul în destinul meu.
Apoi a venit războiul, devastarea,
Și pentru mult timp despre tine
Nu a fost nici o audiere, nici un spirit.
Și după mulți, mulți ani
Vocea ta ma alarmat din nou.
Toată noaptea ți-am citit testamentul
Și cum a ajuns la viață de la un om slab.
Vreau oamenilor, în mulțime,
În dimineața lor plină de viață.
Sunt gata să pun totul în jetoane
Și pune toată lumea pe genunchi.
Și eu alerg pe scări,
Ca și cum aș pleca pentru prima dată
Pe aceste străzi în zăpadă
Și pavajele dispărute.
Peste tot se ridică, lumini,
Ei beau ceai, grabesc la tramvaie.
În decurs de câteva minute
Vederea orașului este nerecunoscută.
La poala, viscolul tricotă plasa
Din fulgi dens,
Și pentru a fi la timp,
Toate rușine nedoe-nedopiv.
Mă simt pentru ei pentru toată lumea,
Ca și cum ar fi fost în pantofii lor,
Mă topesc, pe măsură ce se topeste zăpada,
Eu, ca dimineața, brazda de pe frunte.
Cu mine, oameni fără nume,
Copaci, cartofi pe canapea.
Le-am învins pe toate,
Și numai în această este victoria mea.
1947
El a plecat de la Betania la Ierusalim,
În prealabil, tristețea preconcepțiilor pe care le distrugem.
Tufișul bolțit era înclinat,
Deasupra colibei vecinului său nu sa mișcat fum,
Aerul era fierbinte și stânca nemișcată,
Iar Marea Moartă este în continuare.
Și în amărăciune, certând cu amărăciunea mării,
A mers cu o mulțime de nori
Pe drumul prăfuit spre casa cuiva,
Am intrat în oraș la o adunare de studenți.
Așa că sa îndreptat profund în gândurile sale,
Câmpul din dejecție mirosea din pelin.
Totul era liniștit. Numai el stătea în mijloc,
Și terenul se afla într-un strat de uitare.
Totul a fost amestecat: cald și deșert,
Și șopârle, chei și curenți.
Smochinul nu se afla departe,
Fructe, nu numai ramuri și frunze.
Iar el ia spus: "Pentru ce fel de interes propriu?
Ce imi place in tetanosul tau?
Mi-e sete și foame, iar tu ești o zadarnică,
Și o întâlnire cu tine este mai pustie decât granita.
Oh, cât de ofensiv și de nedrept sunteți!
Stați așa până la sfârșitul anului. "
Scuturarea condamnării a trecut prin copac,
Ca un fulger printr-un fulger.
Smochinul era cenușă la pământ.
Găsiți în acest moment un minut de libertate
Frunze, ramuri, rădăcini și trunchi,
Legile naturii aveau timp să intervină.
Dar un miracol este un miracol, iar un miracol este Dumnezeu.
Când suntem confuzi, atunci în mijlocul tulburării
Captează instantaneu, prin surprindere.
1947
Zilele proaste
În ultima săptămână
El a intrat în Ierusalim,
Hosannas râde să se întâlnească,
Au fugit cu ramuri în spatele Lui.
Dar zilele sunt mai severe și mai severe,
Dragostea nu atinge inimile,
Sprancenele disprețuite,
Și aici este următoarea, sfârșitul.
Plumb, în greutate, toate
Cerul se afla în curte.
Fariseii au căutat dovezi,
Iulia în fața lui, ca o vulpe.
Și forțele întunecate ale templului
El a fost dat la tâlhari pentru judecată,
Și cu fervoare,
Așa cum au glorificat înainte, ei blestemă.
Mulțimea pe următorul complot
M-am uitat de la poarta,
Împărțite în așteptarea denunțării
Și sa aruncat înainte și înapoi.
Și țipătul șopti lângă ușă,
Și zvonuri din multe părți.
Și zborul spre Egipt și copilărie
A fost deja amintit ca un vis.
Mi-am adus aminte de rampa impunătoare
În deșert și în acea abrupță,
Cu care puterea mondială
El a fost sedus de Satana.
Și sărbătoarea de nuntă din Cana,
Și o minunată masă minunată,
Și marea în ceață
Sa dus la barcă, ca pe uscat.
Și adunarea celor săraci într-o barcă,
Și coborâre cu o lumânare în subsol,
Deodată, dintr-o dată,
Când a înviat.
1949
1
O noapte mică, demonul meu este chiar acolo,
Pentru trecut, calculul meu.
Ei vor veni și inima mea va suferi Amintiri de deznădejde,
Când, un sclav de ciudățenii masculi,
Eram un nebun nebun
Și strada era adăpostul meu.
Ramane cateva minute,
Și tăcerea va veni grave.
Dar înainte de a trece,
Eu sunt viața mea, ajungând la margine,
Ca vas de alabastru,
Înainte de a vă rupe.
Unde aș fi acum,
Profetul meu și Mântuitorul meu,
Când noaptea la masă
Nu aș aștepta eternitatea,
Ca o ambarcațiune nouă, online
Sunt atras de un vizitator.
Dar explicați ce înseamnă păcatul
Și moartea și iadul, și flacăra de sulf,
Când sunt în fața tuturor
Cu tine, ca și cu o evadare de copaci,
Am crescut imens în durerea mea.
Când picioarele voastre, Isus,
Fugiți în genunchi,
Poate că am învățat
Traversă pătrată
Și, pierzându-mi simțurile, sunt rupt în corp,
Te pregătești pentru înmormântare.
2
Oamenii înainte de curățenia de vacanță.
În fața acestei mulțimi
Spal lumea din găleată
Sunt picioarele tale.
Nici măcar nu găsesc sandale.
Nu văd nimic din cauza lacrimilor.
În ochii mei am căzut cu un giulgiu
Lanțuri de păr suflat.
Ti-am pus picioarele in tiv,
Ei i-au aruncat cu lacrimi, Isuse,
Un șir de margele le-a înfășurat în jurul gâtului,
Își îngropă părul în ea, ca într-un arsură.
Viitorul pe care îl văd în detaliu,
Ca și cum l-ai opri.
Pot prezice acum
Providența Divină Sibyl.
Mâine vălul va cădea în templu,
Noi într-un cerc vom merge în lateral,
Și pământul se va mișca sub picioarele voastre,
Poate din dragoste pentru mine.
Reconstruiți rândurile convoiului,
Și călăreții vor începe trecerea.
Ca un vânt în furtună, peste cap
Această cruce se va rupe în ceruri.
Mă voi arunca la pământ la picioarele oamenilor răstigniți,
Îți trișez și fumez gura.
Prea multe mâini pentru a îmbrățișa
Voi vă veți întinde la marginile crucii.
Pentru cine în lume există atât de multă lățime,
Atât de multă făină și o asemenea putere?
Există atât de multe suflete și vieți în lume?
Atâtea așezări, râuri și dealuri?
Dar vor exista trei zile
Și vor fi împinși în astfel de goluri,
Care este acest spaiu groaznic
Mă duc duminică.
1949
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: