Legile seculare pînă în curînd au fost la fel de nemiloase: voința unei sinucideri după moarte a fost recunoscută ca invalidă; dacă el a rămas în viață, el a fost adus la răspundere penală ca încălcând viața umană. Fondatorii psihiatriei clinice în ultimul secol, prezentând teza despre identitatea sinuciderii și nebuniei, au fost ghidați de motive morale. Au aspirat, recunoscând o sinucidere ca persoană bolnavă mintală, pentru al proteja de persecuție, pentru ai oferi ajutorul necesar. Pentru vremurile lui Eskirl, această abordare nu poate fi negată atât progresivă, cât și umană.
Astăzi, datorită realizărilor de publicitate, avem ocazia să discutăm deschis despre prevalența sinuciderilor în țara noastră pe paginile presei scrise, pentru a identifica o dinamică a acestui fenomen.
Rata de suicid în Rusia în 1915 a fost de 3,4 la 100 mii de populație (referindu-se la numărul de persoane cu sinucideri finalizate). Indicele mediu în URSS în 1985 a fost de 24,5, comparabil cu cifrele pentru aceeași perioadă în Belgia - 23,8; Elveția - 22,8; Franța - 22.7.
Trebuie subliniat faptul că în Federația Rusă există regiuni în care rata de sinucidere depășește media țării, de exemplu Urala - 29,9; Est Siberian - 27,9; Nord - 26.5. Acești indicatori nu ating cel mai înalt nivel din lume în Ungaria - 45,3 și în FRG - 43,1.
Restabilirea forțată a popoarelor întregi prin ruperea legăturilor tradiționale, familiale, de clan; distrugerea unui număr foarte mare de oameni nevinovați, amenințarea cu violența care atârnă peste toți; secrete de teamă și anxietate, împreună cu o demonstrație de optimism, fericire și distracție universală; industrializarea cu migrația în masă a populației din sat în oraș, care a creat populații uriașe de maladaptanți; exterminarea țăranilor, a intelectualilor și a clerului, retragerea din viața spirituală a poporului religiei, cele mai importante fenomene ale culturii și ale patrimoniului istoric, ca fiind extra-ideologic străin sistemului, lăsând oamenii fără îndrumări morale. Acestea sunt doar câteva dintre procesele care au dus la o creștere atât de semnificativă a ratei de suicid în anii puterii sovietice.
Cu toate acestea, prevenirea sinuciderii este concepută pentru a rezolva mai multe sarcini locale, specifice, după părerea noastră, cea mai importantă: sarcina de a ajuta sinuciderea în sine, salvându-l de la moarte și prevenind repetarea unei încercări suicidare. Experiența activității noastre ne convinge că această sarcină este pur medicală și în primul rând psihică. Experiența organizării unei astfel de activități în lume confirmă opinia exprimată.
Toate acestea dau motive să sperăm că va veni timpul când, în țara noastră, transformată, psihiatria luminată va putea să ajute pacienții a căror suferință mentală, atingând cel mai înalt grad, îi împinge la sinucidere; când psihiatria rusă poate acționa în deplină concordanță cu sensul literal al conceptului: psihiatria este vindecarea sufletului.
Articole similare
-
Acordurile Belovezhsky Decembrie 1991, banda de timp, istoria Rusiei - portalul federal
-
Lecție introductivă despre istoria Rusiei 6 clasă descărcare gratuită
Trimiteți-le prietenilor: