Niels Bohr, en.wikipedia.org
Un om de știință american a vizitat laboratorul marelui fizician Niels Bohr (1885-1962) la Copenhaga și a fost surprins să vadă o potcoavă fixată pe perete deasupra biroului său.
- Chiar crezi că potcoava aduce noroc, profesore? Întrebat americanul. - Ca om de știință ...
- Ce vrei să spui, prietene? Răspunde lui Bohr, rânjind. - Cum poți să crezi în astfel de prostii? Dar mi sa spus că potcoava aduce noroc, indiferent dacă o crezi sau nu ...
Prostii și drumurile
Guvernul rus reține în mod artificial un proiect de lege care permite în Rusia nivelul permis al alcoolului din sângele șoferului la 0,2 ppm.
Reamintim, președintele Guvernului Federației Ruse a cerut recent să adopte o lege cât mai curând posibil, întărind responsabilitatea de a conduce într-o stare de intoxicare.
Gândirea la pacienții cu schizofrenie este perturbată de un principiu diferit - ei fac generalizări asupra unor semne implicite. Imagine a unui pacient cu schizofrenie (www.ng.ru)
- Alain M., și din care definiția tulburări schizofrenice ai procedat, incepand de a studia astfel de subiecte interesante ca „Încălcări ale umorului în schizofrenie și tulburări afective“?
- Este foarte caracteristic faptul că prima întrebare pe care mi-ați adresat-o nu se referă la ceea ce este umorul, ci la ceea ce este schizofrenia. Acest lucru este foarte revelator: ce zici despre umor - și totul este clar! Toată lumea despre umorul său are ideea lui.
Aceeași zonă de contact este o teorie comică care unește sferele unei game largi de științe și subliniază diferite nivele de ridicol - de la jocuri de limbă la construcții filosofice la nivel mondial. Fiecare dintre aceste niveluri are propria logică și capacitatea de a construi asociații unice și probe de ridicol. În acest caz, modelele propuse nu sunt închise și nu discrete: interconectându-se reciproc, clarificându-se reciproc, ele formează un sistem complex, dar întreg.
În aceste condiții, există două opțiuni de bază. Prima dintre aceste definiții disparate de râs. Istoria propusă de mii de ani de existență a teoriei de benzi desenate, combinate pe baza unor simptome comune. [1] Conceptul care rezultă în cazul în care asociația de calitate va lucra bine cu efecte comice, care acoperă în întregime întreaga gamă largă de manifestări de râs. Opțiunea „Unitatea“ este deosebit de convenabil în studii empirice, cum ar fi lingvistica râs în cazul în care litotes hiperbola, Zeugma și alte instrumente lingvistice pot fi aduse în „contradicție două planuri informative“ și / sau „anomalie inofensiv“. În acest caz, cu toate acestea, nu este luată întotdeauna în considerare faptul că nu orice contradicție comic inofensiv și nu orice abatere de la norma este ridicol: atât de amuzant, nu este scrisul de mână rău sau o veche clădire dezafectată din zona de clădiri noi; Mai mult decât atât, standardul mijloace pentru a crea un efect comic - același hiperbola și litotes - cu un succes egal să fie folosit pentru a crea o atmosferă de tristețe, anxietate, frica sau tragic - simte nu numai departe de amuzant, dar în mare măsură opusi.
Cea de-a doua opțiune posibilă pentru studierea râsului implică respingerea structurii, definiții clare și revendicări pentru finalitatea soluționării problemei. Teoria nu este considerată ca fiind o cale principală directă, ci mai degrabă ca „Grădina bifurcarea Paths“, care a realizat toate variantele posibile și fiecare dintre trasee dă naștere la noi furcă interfera cu alte căi, sau se abat de la ei pentru totdeauna. Centrul acestei grădini - locul unde cercetătorul începe drumul, poate fi localizată pe oricare dintre bifurcație, deoarece variațiile infinite și rezultatele face însăși noțiunea de centru „labirint de benzi desenate“ imposibil: structura este înlocuită cu o structură,. În aceste condiții, studiul de râs se transformă într-o colecție de diverse eseuri sau eseuri, unite, care ar aduce astfel nici revendicat singura tema comună: imposibilitatea fundamentală de a determina amuzant. Avantajul fără îndoială al acestei abordări este libertatea inițială a filosofului, care nu se limitează la teorii stricte, care permite o privire imparțială asupra râsului și a vedea ceva semnificativ în el. Evidentă negativ - în semn de recunoaștere a inutilitatea eforturilor de a descrie în mod unic amuzant, pentru că studiul inutilitatea determinarea de râs inutile, sau cel puțin puțin folos pentru teoria generală a benzi desenate.
Pilda este o mică poveste instructivă într-un gen literar didactic-alegoric, care conține instrucțiuni morale sau religioase (înțelepciune).
Aproape de fabulă; în modificările sale - un fenomen universal în folclorul și literatura mondială.
Genul epic din literatura secolelor XIX-XX, care se bazează pe principiul parabolei; caracterizat prin cea mai mare ascuțire a gândirii principale, expresivității și expresivității limbajului. Genul parabolei a fost abordat de Leo Tolstoy, Franz Kafka, Berthold Brecht, Albert Camus și alții.
Principala sursă a structurilor parabole din literatura europeană este Noul Testament. În Vechiul Testament nu există încă o educație clară despre gen, care este de obicei numită o parabolă. scene individuale, de exemplu, de Iov, Avraam, și așa mai departe. E., de asemenea, pot fi numite parabole, dar ele nu au fost încă o separare finală de timp și eternitate, este fundamental diferită parabola evanghelică.
Pildele lui Solomon sunt mai degrabă înțelepciune "descrisă ca un consiliu lumească întemeiat de voia unui singur Dumnezeu, dând înțelepciune un caracter obiectiv și de veșnică". Dar interpretarea caracterului lor nu este identică cu Evanghelia. Interpretările pe care Isus Hristos le dă pildele Sale vorbește despre viața spirituală eternă, cerească, adevărată și spirituală, iar pildele Solomonului sunt îndreptate în întregime spre practica zilnică de rutină și rituală a omului. Complotul, legătura pământească, temporală și cea cerescă, eternul, complotul, care vorbește despre o alegere morală individuală și o responsabilitate individuală pentru această etapă, este în general absent.
Interpretarea pildei din Evanghelie - este esența ei, sarcina principală a interpretării complot ilustrat. Pilda este proiectat pentru a face mai mult „tangibil“ orice adevăr, ideile creștinismului. Adică, există anumite elemente ale conștiinței, nu sunt disponibile pentru percepția umană senzorială, pentru că Dumnezeu și împărăția cerurilor nu poate nici vedea și nici nu înțelege mintea și parabola face ca aceste idei, practic lipsite de imagini vizuale și tactile „vizibile și tangibile“. În parabolă, există o reducere treptată a densității realităților terestre spre abstractizare spirituală. În interpretarea parabola evanghelică - o parte integrantă, spre deosebire de varste mai tarziu.
Umor - (umor englez - umor, temperament, starea de spirit), un fel de comic special. Această atitudine față de subiectul imaginii, atunci când interpretarea comică exterioară este combinată cu seriozitatea interioară. De exemplu, o poveste plină de umor a lui Anton Cehov „Moartea oficial“ include nu numai o bătaie de joc Chervyakov, peste temerile sale și încearcă să își ceară scuze, dar, de asemenea, conduce cititorul să se gândească la soarta tragică a acestui om, ticăloșia și insignifianța lui în care vina și în jurul societatea sa, și el însuși. Umorul dezvăluie adevărata natură a lucrurilor, esența fenomenelor este opusul expresiei externe: alienaŃilor devine nesemnificativ înțelept devine sublim.
Particularitatea umorului este dezvăluită prin compararea cu alte tipuri de benzi desenate. Spre deosebire de ironie, umorul nu se amuză sub masca gravei, dar gravă sub masca ridicolului. Scopul ironiei este de a ridiculiza, de ofensator, de a atinge pe cel căruia i se adresează; umorul este mai complicat. Deci, în romanul lui Pușkin "Eugene Onegin" există umor și ironie. O probă de ironie este o batjocură a fundamentelor societății seculare:
Ferice de cine era tânăr în tinerețe,
Binecuvântat este cel care sa maturizat în timp,
Cine treptat trăiește rece
Cu ani am putut îndura;
Cine nu și-a răsfățat visele ciudate,
Cine nu a evitat oamenii negri seculari,
Cine la vârsta de douăzeci de ani era un dandy sau o aderență,
Și la treizeci este profitabil căsătorit;
Cine a fost eliberat în cincizeci?
Din datorii private și altele,
Cine este faima, fericirea si rangul
Calm la rândul său, realizat,
Despre cine au insistat pentru un secol întreg:
N.N. persoană frumoasă.
În satul său, în același timp
Noul proprietar a sărit
Și la fel de riguros de parsare
În vecinătate, el a dat o scuză.
Prin numele lui Vladimir Lensky,
Cu sufletul direct Göttingen,
Frumos, în plin culoare,
Un fan al lui Kant și un poet.
El este din Germania cețoasă
El a adus rodul:
Vise iubitoare de libertate,
Spiritul este ardent și destul de ciudat,
Discurs întotdeauna entuziast
Și bucle negre la umerii.
Umor - umor latin. Umorul germană. l'franceză humeur a însemnat lichid si medicina antica a însemnat patru umiditate corpului principal din combinația de proprietăți și care afișează starea de spirit predominantă a persoanei și temperamentele lui. De-a lungul timpului, mai ales din secolul al 18-lea, cuvântul a ajuns să însemne ceva rău (în franceză), vesel bun (în limba engleză și germană), starea de spirit a minții, dar a contactat mai ales cu limba engleză și literatura germană. Cervantes a dat o probă strălucitoare de umor în „Don Quijote“, cu mult înainte de definirea conceptului, precum și Shakespeare în sale comedii vesele luminoase, cum ar fi „A douăsprezecea noapte“, și în discursurile bufoni sale și așa. D. Umorul Fiind strâns legată de entitate râs (cm.), ca fenomen psihologic; râs regularizate divers colorate starea de spirit subiectivă a creatorului de artist în fața vieții reale, ne-am întâlni anumite obstacole în exprimarea liberă a lui sau în aval. Râsete - yumoristichen când rade simte unele apropiere din inimă, care provoacă râs în ea, iar fenomenul se vede nu numai pe partea cu care merită o condamnare mai mult sau mai puțin puternică, dar și cu alte părți legate de faptul că nu există în fenomenul de viață normală și de simpatie cauzează. De aceea, umorul este compus din elemente și ridiculizare, și compasiune. perspectiva umoristica asupra vieții și a fenomenelor îl caracterizează unele minte derizorie atunci când inima sensibilă și moale, chiar mironastroenie altele decât rândul său, pur satiric a minții și contemplare, care este dominat de motiv uscat și rațional. Umorul este complex, și de multe ori la fel de mult un fenomen simpatic umorist, cât de mulți și-l condamnă, și mai iertător decât poate face satiric. Umoristică „râs prin lacrimi“ - este „înălțat în benzi desenate“ și se află pe înălțimea la care slăbiciune inerentă tuturor, sau își pierd sensul lor, sau chiar a pornit ceva mare mic. Insensibil râs umor se transformă în lacrimi, tragic, la întristarea lumii. Exemplu - Don Quijote și Sancho Panza, într-un mod care, din cauza tuturor absurditatea ridicol acțiunilor și discursurile lor, puțin câte puțin apar caracteristici profund ating și maiestuoase motive morale înalte - de la Don Quijote - un eroism reală și puritatea de principiu, Sancho- devotament atinge mijioc pentru cel mai înalt, voplotivsheemusya pentru el în stăpânul său, și o minte sănătoasă, de sub scoarța aspră a ignoranței. Un alt exemplu - râsul lui Gogol, degenerează într-un strigăt de „suflete moarte“. Umorul in cea mai pura forma atinge zâmbetul lui moale, un apel la slăbiciunea eternă a minții umane și a inimii, și în contrast cu ceea ce privește o satiră ascuțită bichuyuschemu pentru viață, pace cu viață. Cea mai mare valoare, urmată de Cervantes, a avut și are, poate, ne-am umor englez Dickens, ale cărui lucrări - galerie vastă de plin de umor, de multe ori extrem de amuzant, dar în același timp și imagini glubokotrogatelnyh. Umor strălucit sa distins în romanul englez, chiar începând cu Sterne și Fielding, și după Dickens, la American Mark Twain. umor german Jean-Paul, Frederick. Reiter Raabe și celălalt pare să ne, rusă, oarecum greoaie. Francezii, pentru toate înclinațiile, probabil naționale, la gravitatea și batjocura, arta umor autentic sa manifestat aproape în lucrările lui Alphonse Daudet Tartarin cu său. umor rusă în literatura de specialitate este prezentat este extrem de bogat, cu ea împletește cu toate speciile de râs de la ușor vesel la satiră ofilire. Elementul de umor este o reprezentare magnifica în romanele rusești și povestiri scurte, și piese de teatru și comedie, parțial în fabulă Krilov cu râsul lui viclean. La partea de sus a valorii globale a ajuns la umor Gogol în poveștile sale și „Suflete moarte“ și comedia „Revizorul“ și „Căsătoria“, umor, transformându-se într-un imagini clare satirice și disperarea tragică a inutilitatea lumii. exemple magnifice de umor pur este, de asemenea, găsite în Pușkin ( „Cronica satului Gorukhino“, „Contele Nulin“ și multe pagini ale „Eugene Oneghin“ și romane), și Lermontov (Maxim Maximovici); Goncharov cu nemuritor lui Oblomov și cu el Zaharia, precum și un umorist, standuri foarte mare. umor tipic mai puțin în Turgheniev, și joacă aproape nici un rol în Tolstoi și Dostoievski. În domeniul de umor pur, și un număr de lucrări și pagini satirist în primul rând Saltykov, și una dintre cele mai proeminente umoriștii ruși - Cehov, cu ironică invariabilă, dar un zâmbet moale.
Elementul rus al umorului, prin sudiști - Gogol, Korolenko, Cehov - în special alăturat umorul ucrainean, și de influențe străine trebuie să fie considerate ca fiind Cervantes (urcat Turgheniev) și Dickens, o traducere pe care am citit, și mari, și scriitori minori și nenumărate cititori obișnuiți. Dar caracteristicile originale și proprietățile de umor rusesc, spre deosebire de acuzatoare satiric și râzând pe suprafața de comedie și bătaie de joc, care a trăit așa-numita de imprimare plin de umor, nu a fost încă identificate și studiate. bază netă umor rusesc, desigur, în rădăcinile de râs Marii Poporului, cu poshiba sau de la Moscova, cu umbra-batjocoritoare zuboskalno; uimitor este prezentat în comedie și dramă în vorbitor personaje Ostrovsky și Saltykov, y Assumption Gleba, Leskov in "Nunta Krechinsky" Sukhova-Kobylina (Rasplyuev) și t. d.
Goethe a numit un hominid de elemente de geniu. și Bernard Shaw i-au dat un rating și mai mare: "... umorul este o caracteristică a zeilor. Nu este nimic mai grav decât umorul profund. " Umorul este inerent în orice colectiv uman, în orice stadiu al dezvoltării. "Râsul este unic numai pentru un singur om". - spune Dicționarul Academiei din secolul al XVIII-lea al Rusiei. "Unde este râsul, este un om; fiara nu râde ", a scris M. Gorky. Ne putem imagina o societate care nu cunoaște lacrimi și necazuri, dar o societate fără râs, umor sau glumă este greu de imaginat.
Aristotel a spus: "Funny este o greșeală și un exces care nu cauzează pe nimeni suferind și nu dăunează nimănui". Ilustrarea principalele caracteristici ale show de benzi desenate, de exemplu, într-o situație care se încadrează în afara important maestru - toamna, urmat de un gesturi ridicole, dar nu este un pericol. Observați că râsul va înceta imediat dacă vom vedea sânge sau vom auzi gemete! Ridiculizarea unui ceva drag, aproape de noi este, de asemenea, inadecvat și provoacă un protest. De aici, replici de tipul "Acestea nu glumesc!" Și anecdote despre glume nepotrivite. Un caz este cunoscut sub numele de Sankt Petersburg, de obicei, admirat wit actorul P.A.Karatygina l-au condamnat când a fost la înmormântarea fratelui său, V.A.Karatygina, intensificarea stoarce un mormânt târziu, nu a putut rezista un joc de cuvinte, spunând: Dă-mi, domnilor, pentru a ajunge la frate!
„Valori reale nu se tem de a testa un râs și chiar într-o oarecare măsură, care are nevoie. Să ne amintim cum lipsită de griji râde asculta Mozart Pușkin denaturează cu nerușinare lautaresc muzica Tavern. Cum intolerant de ridiculizare și grimase Salieri: „Eu nu râd când pictorul rău / I păta Madonna de Raphael, / eu nu râd când un bufon dispreŃuit / Parodie dezonorează Alighieri“ (Vl.Novikov).
Trimiteți-le prietenilor: