Tradus din numele francez al baladei lui John Keats, la Belle dame sans merci înseamnă "O frumoasă doamnă care nu cunoaște îndurarea". În rețea puteți găsi două traduceri diferite în limba rusă a acestei balade - în interpretarea lui Serghei Sukharev și V. Levik. Vom oferi ambele variante, deoarece ele diferă în funcție de locație - și vă decideți care dintre ele este cea mai frumoasă pentru dvs.
John Keats - la Belle dame sans merci (traducere - V. V. Levika)
"De ce, o, cavaler, te plimbi
Triste, palid, singur?
Trestia a căzut, nu pot fi auzite păsări,
Și frunza târzie a dispărut.
De ce, cavaler, te rătăcești,
Ce durere în sufletul tău?
Complet cu veverițe,
Toată pâinea este proaspătă din câmp.
Uite: ca un crin în rouă,
Fruntea ta e udă, ești bolnavă.
În ochii tăi o teamă înghețată,
Șireturi obosite de trandafiri. "
Am întâlnit o fecioară pe o pajiște,
A venit să mă cunoască din munți.
Pasul de zbor, florile în bucle,
O privire strălucitoare strălucitoare.
Am purtat ierburi din ierburi aromate
Coroană, curea și brățară
Și dintr-o dată a văzut un aspect blând,
Am auzit un oftat ca răspuns.
Am luat-o în șaua mea,
Toată ziua a fost cu ea.
Se uita în tăcere la distanță
Ile a cântat un cântec de basm.
Am găsit o rădăcină dulce,
Mi-a dat mana, miere sălbatică.
Și șopti ciudat brusc:
"Dragostea nu așteaptă!"
M-au prezentat la grota magică
Și ea a început să plângă și să gemă.
Și erau ochi sălbatici
E atât de ciudat să te săruți.
Și ea ma lăudat,
Și pe o furtună rece
Am uitat totul într-un somn profund,
În ultimul vis.
Am visat de cavalerii iubirii,
Durerea, paloarele, urlele și urletele lor:
La belle dame sans merci
Ai văzut, ești mort!
Din lacomi, din buzele deschise
O durere vie mi-a strigat,
Și m-am trezit - am mințit
Pe o înălțime de gheață.
Și de atunci nu am nici un loc,
Mă rătăcesc trist, singuratic,
Deși nu puteți auzi mai multe păsări
Și frunza târzie a dispărut.
John Keats - la Belle dame sans merci (tradus de Serghei Sukharev)
Cavaler, ce chinuiești?
Care sunt necazurile tale?
A murmurat pe stuf,
Și păsările au tăcut.
Cavaler, ce chinuiești?
Ești epuizat de durere.
Veverita este plină de veverițe,
Și câmpul este condensat.
Fața este umezită cu roua,
Epuizat și palid,
Și pe obraji roșu de trandafiri
Faded fără urmă.
Am întâlnit o fată în pajiști -
Zâne frumoase în luna mai.
Bared cu o briza ușoară
Blocarea este de aur.
Am împletit o coroană parfumată:
Încet, ea oftă
Și cu un gest blestemat la mine
Se uită.
Am pus-o în șa:
Aruncându-mi în mod timid,
Ea a fost cu mine toată ziua
Am cântat cântecul.
Și rădăcinile ierburilor și mierele sălbatice
Ma găsit -
Într-o limbă străină, ciudată
"Îmi place" a spus.
A venit cu mine la grota,
Sobbing și dorință,
Și sunt ochii supărați
Închis, sărutat.
Și lăudat - vai de mine! -
Am fost într-o sânii liniștită,
Și ultimul vis ma visat
Pe o pantă sălbatică.
Pale ca moarte
Am o forță militară,
Screaming: - La Belle Dame sans Merci
Ești captivat!
Gât uscat,
Impotente palme ...
Și m-am trezit dimineața
Pe o pantă sălbatică.
Și acum mă rătăcesc singur
Fără forță, în suferință.
A murmurat pe stuf,
Și păsările au tăcut.
Mai multe de pe site-ul meu
- John Keats - Pentru Steaua
- Serghei Yesenin "Nu regret, nu sun, nu plâng ..."
- Serghei Yesenin "Pușkin"
- Serghei Esenin "A respins grovele de aur"
- Colecția de poezii "Bateria lui Dumnezeu", lansată de Nikita Dzhigurda
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: