Sistemul arab al denumirilor este considerat unul dintre cele mai complexe dintre alte tradiții moderne de numire: majoritatea arabilor nu au un nume simplu, care constă dintr-un nume personal și un nume de familie, dar au un lanț lung de nume. Sistemul arab al denumirilor a fost format complet în epoca Evului Mediu târziu. A devenit baza pentru dezvoltarea în continuare a sistemelor de nume arabe în toate țările din est. Datorită importanței arabă în Islam. majoritatea musulmanilor din întreaga lume folosesc primele nume (ism), dar în afara granițelor statelor arabe, un sistem complet de nume nu este de obicei folosit.
Structura denumirii arabe [edita]
Cum se utilizează [editați]
Există o ordine stabilită în mod tradițional pentru formarea denumirilor arabe:
- cuña (tatăl acelei sau a celuilalt) cu elementul "abu" este adesea omisă sau nefolosită;
- alam - sau ism, numele personal dat la naștere, uneori mai multe, uneori include elementul "abd";
- nasab - numele tatălui, cu elementul "Ibn", uneori mai multe - de bunic, străbunic, etc;
- pseudonime. sau nabaz sau manzab - epitet, titlu sau porecla onorifică (uneori mai multe);
- Nisba. sau tahallus - o indicație a unei caracteristici suplimentare, de obicei se termină în -i.
Alam și nasab sunt aproape întotdeauna prezente în nume, iar locația componentelor rămase poate varia. În plus, pot fi absenți cu totul. Uneori hitab vine primul, iar lacab și nisba schimbă locurile. În ceea ce privește o persoană, aceste nume, porecle, titluri nu au fost folosite niciodată împreună. Numeroasele combinații ale acestora reflectă numai acele nume prin care o persoană a devenit cunoscută contemporanilor săi și care au supraviețuit până în ziua de azi.
O persoană ar putea deveni cunoscută contemporanilor săi și generațiilor ulterioare sub oricare dintre tipurile de nume enumerate. De exemplu, Gias ad-Din Abu'l-Fath Omar Khayyam ibn Ibrahim al-Nishapuri. ceea ce înseamnă că Tatăl Credinței Umăr camper Cuceritor Omar Ibrahimovic de la Nishapur a devenit cunoscut sub numele de Omar Khayyam în cazul în care Omar - nume personal (alam), și Khayyam - porecla (pseudonime).
Ca atare, un nume bine-cunoscut și utilizat Alamo - Muhammad (Arabă Califatul), și nasab - Ibn Battuta (Maroc) și Cunha - Abu Nuwas (Califat Arab), și Nisba - Tabari (Persia) și pseudonime - Babur (Mughals ), etc. Este dificil să se distingă clar tipurile de nume ale limbii clasice arabe: se intersectează și se completează. Același nume poate aparține mai multor tipuri, în funcție de aspectul său, în ceea ce privește forma, semantica, originea sau funcția.
De multe ori se întâmplă de asemenea că atunci când un nume arab se încadrează în obișnuința europenilor - este romanizat sau slaviat. De exemplu, Avicenna (Latinizarea de la Abu Ali Hussein ibn Abdallah Ibn Sina). Un astfel de nume europenizat, în cadrul culturii europene, devine adesea mai general acceptat și în general cunoscut decât numele original.
Alam إسم (ismalam, ism, ism) [edita]
Numele personal arab este elementul principal și cel mai important al sistemului de nume arabe. Acesta este primul nume pe care un copil îl primește la naștere sau un băiat la circumcizie și este de obicei folosit într-un cerc de oameni apropiați, rude, prieteni și cunoștințe.
Alam în majoritatea cazurilor constă dintr-un singur element - Assad. Ali. Muhammad. Ibrahim. Hasan. dar poate fi și complexă, constând din două sau mai multe elemente. Acestea sunt de obicei nume de semnificație religioasă ("nume frumoase") cu elementele "abd" + Allah (sau oricare dintre cele 99 de epitete), "al" sau "ar". În mod special adesea folosit ca nume, unul dintre cele trei epitete principale ale lui Dumnezeu - "ar-Rahman" (milostiv) și "ar-Rahim" (milostiv).
Uneori alte tipuri de nume cu elementele "abu", "umm", "ibn", "ad-din", "Allah" etc. sunt transferate la clasa de nume alam.
Arabii, de regulă, aveau doar un alam, iar popoarele non-arabe (persi, turci și alții) adesea îi adăugau un nume în limba lor maternă.
De asemenea, în multe țări arabe există o tradiție interesantă - în primele trei zile după naștere, băieții sunt de obicei numiți după Muhammad. în onoarea profetului islamic. În această perioadă, fetele poartă de obicei numele de Fatima - în onoarea fiicei profetului Muhammad. După această perioadă (de obicei într-o săptămână), părinții îl pot înlocui cu altul (care se întâmplă de obicei) sau părăsesc nou-născutul cu acest nume.
În plus, în alte țări arabe, există și obiceiuri alternative de numire a unui copil. De exemplu, în Egipt, din timpurile antice pre-islamice, există o sărbătoare "Subua Mavlud" ("a șaptea zi de la nașterea copilului"). Pregătirile pentru aceasta se desfășoară în cursul săptămânii după nașterea copilului, sub îndrumarea mamei și a femeii care a asistat în timpul nașterii (dulciuri, lumanari, cadouri). Dacă s-a născut un băiat, atunci ei cumpără un frumos "Ibrik" (adică o cană - un cuvânt de gen masculin) și, dacă o fată, atunci - "kulla" (de asemenea, un pitcher, dar feminin). Ei au pus șapte lumanari pe fiecare dintre care scriu un nume special. Copilul este numit după acel nume, care este scris pe ultima lumânare arsă ("ca viața lui să fie lungă").
Cunha كنية (cunia) [edita]
Derivatul de alam, care include întotdeauna elementele "abu" (أبو), "ata" (tată) sau "umm" (mama), care denotă numele de către fiu; De exemplu, Califul lui Ali, pe lângă numeroasele sale nume, purta și numele fiilor săi: Abu'l-Hasan și Abu-l-Hussein. adică "tatăl lui Hassan" și "tatăl lui Hussein".
De asemenea, folosit ca un tip special de porecla. Este folosit în sens metaforic și denotă calitățile personale ale purtătorului său. În acest caz, elementele „Abu“ și „hmm“ nu înseamnă „tată“ sau „mamă“, și se referă la ca „titular“, și în legătură cu lexiconul nominală dobândesc valoarea lor specială anthroponymic. O astfel de metodă de formare a numelui a fost foarte popular printre arabi: - „kinky“ Abu Nuwas „câștigătorul bucle,“ care este Abu'l-Khair este "posesorul bunului", adică "bun". Abu-l-Farah - "proprietarul bucuriei", adică "bucuros". Aceste porecle ar putea fi folosite într-un sens ironic, cum ar fi Abu Hurayrah - „proprietarul pisoi“, adică „ailurophile“.
Uneori, la naștere, o persoană primește imediat atât alam cât și cunia. În acest caz, cuna exprimă dorința ca o persoană cu un fiu să se nască cu acest nume. Cunia în unele cazuri ar putea fi derivată dintr-un nume personal alam. Unele nume (de exemplu, Abu Bakr, Umm Kulsum) din categoria cunya au trecut în categoria alam, păstrând elementele "abu / umm".
Printre denumirile tipului Cunha se numără uneori numele tatălui, fratelui, bunicului. Cu toate acestea, pe baza textului numelor cu elemente "abu / umm" și "ibn / bint" (fiu / fiică), ele sunt clasificate ca nazab.
Nasab نسب [edita]
Un nume patronimic. derivate din Alam, cu elementul „bin“, „bin“, „BNU«(fiu) sau»bandaj„(fiica) care indică numele tatălui, bunicul, bunicul etc. în lanțul genealogică: .. Un fiu B, fiul B, fiul lui G, fiul lui D, etc.
Patronimic nume în Maroc. Algeria. Tunisia nu este transmisă de obicei prin cuvântul "Ibn", ci prin varianta dialectică - "bin" (bin Ahmad, bin Suleiman). În Persia și Turcia, varianta "sâmbătă" și "de" sunt adesea folosite.
În prezent, prefixul bin / bin este încă destul de des folosit în lumea arabă, dar există o tendință de a reduce domeniul de aplicare al acesteia. În unele regiuni este folosit numai în documente oficiale și în relații juridice, în alte zone a fost aproape complet abandonat.
Lacab لقب [edita]
Face titlurile conducătorilor, generali, oficiali guvernamentali au fost distribuite elemente -DIN, -davla, -amir, al-Mu'minin, -mulk, -islam, -illa. Este pur individual pentru fiecare dinastie si dinastie ca intreg.
Uneori denumirea unei clase sau a unei poziții este marcată de un termen special mansab (إسم منصب). De exemplu, al-Khatib. Al-Nahhas. Ar-Raviya. care este un caz special de nume precum Lacabes.
Titlurile de onoare sunt uneori combinate cu termenul hitab. De obicei, acestea sunt numele tipului Lacab cu elementul ad-din. Rashid al-Din. Saad al-Din.
Nisba نسبة [edita]
De obicei, în exterior Nisba exprimat sub forma adjectivul - cu adăugarea sufixului s (obznachayuschego corelație corelație.): Mackey Sharani, Iamani. Ca o regulă, Nisba - numele monosilabic, chiar dacă acesta este format dintr-un complex numit Abu Bakr (Califatului arab) - Bakri Ali al-Sistani (Irak) - Al-Sistani, Seyed Ali Khamenei (Iran) - Khamenei. În unele cazuri, Nisba formate după modelul următor: "Articolul + Placename s finală" - Mohammed al-Karah-și.
Originea numelui nisba ar putea fi foarte diferită. De exemplu, nisb Badri a purtat musulmani - participanți la bătălia de la Badr. și în numele lui Ahmad Al-Fergani - Nizban Fergani, indică faptul că era un nativ din Valea Fergana. Sclavul, cumpărat pentru 1000 de monede, a fost adesea numit Alfi, de la cuvântul "alf" (o mie). Nisbas, ca și alte tipuri de nume arabe, se referă la grupul de nume lacabus, manzab și tahallus. În multe cazuri, nisbas a devenit baza pentru formarea de nume de familie arabe.
Numele feminin [edita]
Numele femeilor arabe sunt de obicei mult mai simple decât bărbații în ceea ce privește numărul de elemente. Absența numelor de Lacabus și Nisbas și utilizarea mai rară a denumirilor Cunja și Nasab reduc semnificativ lanțul de nume în numele complet. Doar cele mai notabile și faimoase în istorie femeile aveau porecle și titluri. Cele mai comune nume de femei sunt cele purtate de soția și fiica profetului Mohamed: Khadija. Hind. Fatima, etc. Numele Theophore sunt formate cu elementul Amat (Amat Allah, Amat al-Wahid). Cu un nume personal (alam), porecle (lakab) au fost uneori folosite: Kurratu-l-ain. Shajare d'Durr.
După origine, denumirile arabe sunt în majoritate semitice. Numele împrumutate din limbile semitice au fost "absorbite" în masa adevărată arabă a numelor personale cu răspândirea islamului. Numărul împrumuturilor este nesemnificativ.
Există mai multe surse principale de împrumut în sistemul de denumire arabă:
Există, de asemenea, un număr mic de preparate injectabile din India, Berber și alte limbi.
- Nume și istoric: Despre numele arabilor, persanilor, tadjikilor și turcilor: dicționar. Gafunov A. - M. Nauka (VL), 1987. - 222 p.
- Sistemul de nume personale printre popoarele lumii. Ya. P. Sikstulis, VV Matveev, OB Frolova, IA Amiryants, M. A. Rodionov (ed.) - M. Nauka, Ediția principală a literaturii orientale, 1986.
- Sisteme de nume personale printre popoarele lumii. R. Sh. Dzharylgasinova, M. V. Kryukov, V. A. Nikonov, A. M. Reshetov (ed.) - M. Nauka, Ediția principală a literaturii orientale, 1989. - 384 p.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: