Limba Buryat - cum să o salvezi, note pe câmpuri

Limba Buryat - cum să o salvezi, note pe câmpuri

Această întrebare a început să fie întrebată de mult.

Da, limba noastră nativă Buryat dispare. Acest lucru trebuie recunoscut acum.

Și cel mai probabil că fiica mea nu-l va cunoaște pe Buryat - pur și simplu nu are pe nimeni care să-l predea și nu există cu cine să vorbească în Buryat. Desigur, voi comunica cu ea în limba mea maternă cel puțin acasă, dar din experiență știu că acest lucru nu este de ajuns.






Am căutat pe Internet informații despre cum să-mi păstrez limba maternă și am găsit un articol excelent. Îți prezint atenția. Puteți găsi articolul original aici.

Limba Buryat - cum să o salvezi, note pe câmpuri

"... Este posibil să vorbești fără sfârșit despre o limbă - deci este un sistem complex și interesant de semne.

Dar astăzi ne vom concentra asupra modului în care limbile sunt pe cale de dispariție și de ce unele limbi trec acea linie și să devină moartă, uitate, și sunt reînviat alte eforturi ale vorbitorilor lor.

Unele limbi sunt limbi de stat, cum ar fi limba rusă: nu este vorba numai în viața de zi cu zi, ci și în comunicarea de afaceri, pentru scrierea de cărți, reviste, ziare. Aceasta este limba puterii, legii, mass-media. Dacă statul este multinațional, atunci limba națiunii principale (uneori numită și cea de titlu) nu este doar o limbă de stat, ci și o limbă de comunicare interetnică pentru reprezentanții altor națiuni.

Pe teritoriul multor state multinaționale există limbi care nu sunt publice (nu sunt, cu toate acestea, cazurile în care statul este de două sau mai multe limbi, de exemplu, în Elveția, în munca de birou pot fi utilizate în patru limbi: germană, franceză, italiană și retoromană).

O situație în care, împreună cu limba națiunii titulare conviețuiește limba minorității naționale, pot fi diferite în detaliile (dintre ele discutate mai târziu), dar ei găsesc întotdeauna o trăsătură comună: limba unei națiuni mici, este forțat să concureze cu limba. Desigur, este foarte dificil să câștigi limba unei națiuni mici într-o astfel de luptă inegală. Dar este dificil - nu înseamnă imposibil. Mulți deținători de limbi minoritare pare că situația lor este unică, deoarece pentru un motiv oarecare nu sunt capabili să învețe din experiențele altor națiuni. Prin urmare, cred că va fi util pentru noi toți să începem să înțelegem situația în care limba noastră sa dovedit a fi.

Cum se face o mare limbă mică?

Este posibil să vorbim despre originea limbii pentru o lungă perioadă de timp, dar pentru noi un lucru este important: când are loc formarea unei anumite națiuni, unul dintre momentele principale ale conștientizării despre sine ca popor separat este prezența propriului limbaj. Cu toate acestea, se întâmplă ca întregul popor să-și piardă limba, parțial sau complet. Cum se întâmplă acest lucru?

Oamenii își pierd statalitatea în timpul cuceririlor de către un stat mai puternic. Câștigătorul își stabilește limba ca limbă de stat și este reprezentantul poporului cucerit pentru a reuși în societate, este necesar să înveți limba câștigătorului. Limba poporului învins este înlocuită treptat de viața socială și rămâne limbajul comunicării zilnice în așezări mici sau în localități îndepărtate de centrele administrative.

Uneori, procesul de înlăturare a unei limbi pe alta se întinde de-a lungul secolelor.

În procesul de reinstalare dispersat (adică dispersat) al poporului, coloniștii sunt forțați să învețe limba țării în care au ajuns, altfel reședința lor în această țară și includerea în societate sunt imposibile. În acest caz, deplasarea limbii imigranților în limba națiunii titulare are loc mult mai rapid și pierderea limbii materne poate să apară timp de mai multe decenii, așa cum se întâmplă în limba noastră. Dar, în primul caz, există deseori o scădere drastică a numărului de vorbitori nativi ai minorității naționale. Acest lucru se întâmplă în cazul unor schimbări sociale evidente (revoluție, revoluție tehnică, ieșirea în masă a populației în orașe, apariția de radio și televiziune în limba națiunii titulare, în lipsa acestora în limba minorităților naționale).

Cum să pierzi limba? Rapid și ușor

Pentru ca limba să dispară de la utilizare, sunt suficiente 3-4 generații. Luați în considerare acest proces în detaliu cu privire la exemplul limbii Breton în Franța și a limbii asiriene din Rusia. Desigur, aceasta este doar o schemă de evenimente, iar istoria familiilor individuale și vorbitorii individuali ai limbii nu se pot încadra în această schemă și nici nu o pot contrazice.

Acestea sunt persoane care vorbesc inițial aceeași limbă - limba minorităților naționale. Din anumite motive, pentru a fi membru cu drepturi depline al societății, cunoașterea acestei limbi nu este suficientă.

În cazul asirieni Rusă este prima generație de imigranți, care au venit în Rusia și a forțat în contact cu mediul de limbă rusă, în scopul de a găsi de lucru și să asigure cel puțin un nivel minim de trai. În cazul bretonilor sunt locuitorii din mediul rural, prima dată se confruntă cu necesitatea de a utiliza limba franceză în viața de zi cu zi (după 1 și 2 războaie mondiale, atunci când o schimbare bruscă a modului tradițional de viață, nevoia de a merge la locul de muncă în oraș).

Limba Buryat - cum să o salvezi, note pe câmpuri

Un reprezentant al primei generații depune eforturi mari pentru a învăța limba națiunii titrate, deoarece ignoranța sa duce la izolarea de societate. Învățarea unei limbi le este dată cu mare dificultate și numai în cazuri rare, reprezentanții primei generații pot să o dețină liber. De regulă, după ce au învățat limba națiunii titulare, ei păstrează accentul, fac greșeli gramaticale și lexicale. Ca urmare, ele devin de multe ori obiectul de ridicol și comentarii din partea vorbitorilor nativi ai națiunii titulare și a propriilor lor copii, pentru care națiunii titulare este deja a doua limbă maternă. Toate acestea în majoritatea cazurilor conduc la faptul că limba maternă este percepută ca o piedică, ca defect, care trebuie eliminat. O atitudine neprietenoasă față de limba maternă se formează. Odată cu creșterea copiilor, o instituție este înființată pentru a preda limba națiunii titulare.







De regulă, ele sunt bilingve de la naștere. Acasă, în comunicare cu generația mai în vârstă, folosiți limba minorităților naționale, în afara casei - limba națiunii titrate.

Atitudinea la limba maternă sau negativă ca cea a primei generații, sau mai mult respect, deoarece nu mai este un obstacol serios în calea integrării în societate. Uneori, pe podea reprezentantului din a doua generație se ridice în picioare pentru a menține limba lor maternă, dar, de fapt, cele mai multe dintre ele depun toate eforturile pentru a se asigura că copiii lor au devenit membri cu drepturi depline ai societății, și, prin urmare, să se concentreze pe competențele lingvistice ale națiunii titulare și studiul limbii de comunicare internațională (de exemplu, în limba engleză) . De regulă, chiar dacă prima generație a avut o alfabetică în limba maternă, toate generațiile ulterioare au fost complet sau parțial analfabete.

Fie bilingv, fie numai limba națiunii titulare. Deja această generație poate fi atribuită așa-numitelor vorbitori terminali, adică generația pe care se termină viața limbii. Destul de des această generație își învață limba maternă nu de la părinți, ci de la bunici, mai ales dacă locuiesc în zonele rurale și continuă să folosească limba maternă. În această situație, uneori reprezentanții celei de-a treia generații vorbesc limbajul ceva mai bine decât reprezentanții celui de-al doilea.

Cele mai multe ori nu dețin limba maternă, sau le deține difuzoarele terminale de nivel: știu câteva cuvinte de zi cu zi, fraze, și așa mai departe, dar nu sunt în măsură să dețină o conversație în limba lor maternă.

Din moment ce reprezentanții celei de-a treia și a patra generații, cei mai mulți dintre ei sunt membri cu drepturi depline și uneori prosperi ai societății, ei nu înțeleg atitudinea disprețuitoare a primelor două generații în limba lor maternă. Limba maternă nu mai este privită ca o piedică enervantă. Printre reprezentanții acestei generații, în special în rândul inteligenței creative, există dorința de a învăța din nou limba strămoșilor și de ao reînvia.

Notă. Toate cele de mai sus sunt generalizări, deoarece este extrem de dificil să se obțină statistici privind această problemă. Destul de des, pierderea limbii materne este privită destul de dureros de purtătorii săi, deci nu toți sunt de acord să discute acest subiect, să răspundă la întrebările cercetătorului. Periodic, în cursul cercetării, au apărut situații de conflict destul de acute.

Cum de a revigora limba? Mult și greu

De ce reprezentantii minoritatilor nationale, mai devreme sau mai tarziu, au dorinta de a-si revigora limba?

Aceasta este o întrebare destul de complicată, deoarece multe probleme apărute în cursul schimbării unei limbi în alte limbi sunt resimțite de operatorii de transport la nivelul inconștient și este adesea dificil pentru transportatori să-și realizeze propriile experiențe.

A vorbi limbajul ca limbă maternă înseamnă nu numai că are un vocabular bogat, cunoaște gramatica limbii și că este capabil să comunice despre el. Când un copil învață limba, el percepe lumea prin prisma acestei limbi, absorbind atât sensurile directe, cât și cele portabile ale cuvintelor.

În primii ani de viață, o persoană învață lumea prin combinații de cuvinte stabile (soare roșu), metafore obișnuite (prostești ca un dop), proverbe, zicale, cuvinte înaripate și așa mai departe. Noi nu numai că descriem lumea din jur cu ajutorul limbajului, ci creăm o imagine a lumii cu ajutorul acelor cuvinte și fraze de vorbire pe care le-am învățat încă din copilărie.

Rusul nu-i va numi pe fiul său un măgar, și pentru asirieni acest apel este destul de înșelător

Limba Buryat - cum să o salvezi, note pe câmpuri
gândul copilului.

Pierderea limbii materne și trecerea la o altă limbă poate fi percepută dureros tocmai din cauza acestui factor: este dificil să se schimbe imaginea inconștientă a lumii, dacă este posibil.

În plus, pierderea limbii, oamenii nu-și piardă identitatea lor, și există o situație paradoxală: asimilare completă nu exclude o distincție clară între „noi“ și „nu ne“ din partea reprezentanților națiunii titulare. Acest lucru este valabil mai ales dacă reprezentanții poporului asimilat sunt externi față de majoritatea covârșitoare (cum ar fi, de exemplu, Maghribans în Franța).

Pentru a urmări dispariția unui mic limbaj națiune, ia în considerare în primul rând situația care este în curs de dezvoltare în „punctul critic“, atunci când limba este pe cale de dispariție: toți purtătorii de bilingv și limba națiunii dominante lui este o familie, iar prestigiul limbii naționale se pierde, iar valoarea practică a acesteia nu este a.

Pentru aceasta folosim clasificarea motivațiilor de viață (VALS).

Prima pentru a trece la limba dominantă a națiunii, cei care doresc să iasă în evidență în cadrul societății lor, pentru a deveni o crestătură (motivația de a fi „mai bine decât altele“). Deci, în cazul în care limba „mică“ este vorbită în țară, în limba națiunii dominante - în oraș, urca o crestătură înseamnă să adopte un stil de viață urban, și „urban“, o limbă de prestigiu.

Mai târziu, acest grup atrage o mare parte din populație, care are motivația "de a fi ca toți ceilalți". Acest lucru se întâmplă într-un moment în care câțiva dintre cei mai de succes reprezentanți ai societății încep deja să vorbească în limba națiunii dominante, care ar putea obține rezultate semnificative cu ajutorul acestei limbi. Partea principală a societății începe să le egaleze. Și pentru un grup motivat să "trăiască ca toți ceilalți", limba națiunii dominante este una dintre componentele bunăstării, un set de valori relevante în această societate.

Reprezentanții grupului cu motivația "de a trăi ca și alții" se alătură aici.

Și putem spune că limba este aproape de a fi dispariția completă atunci când posedă doar reprezentanții societății, nu este axat pe succesul profesional și dezvoltarea personală, așa-numitele „luptători pentru supraviețuire.“ Acești oameni nu au nici un stimulent pentru a face nici un efort pentru dezvoltarea limbii națiunii titulare, este suficient ca un nivel minim de prosperitate și confort, care poate fi obținut cu un minim de efort.

Mai mult decât atât, limba în care vorbesc, de regulă, vocabular sărac este limitat, așa cum este pentru cea mai mare parte, fie prost educați și analfabeți, fie fac elemente lumpen. Cunoașterea lor a limbii va fi de multe ori la nivelul „Știu trei cuvinte, trei injuraturi.“

Exemplele pozitive sunt rare. De obicei, revigorarea limbii devine de succes în cazul în care în acest moment oamenii duc o luptă pentru eliberarea națională și limba devine în ochii multora un simbol al independenței (ca și în cazul limbii cehe).

Unul dintre puținele exemple de renaștere a limbii fără formarea unui nou stat este o schimbare a statutului limbii ucrainene în secolul al XX-lea. Cu toate acestea, pentru a obține succesul în revigorarea limbii materne, nu este necesar să traducem problema de la cea lingvistică într-un canal politic. care se întâmplă tot timpul.

Chiar și câștigarea independenței și acordarea statutului de stat nu duce întotdeauna la renașterea limbii. Un exemplu este limba irlandeză, care a devenit stat în 1921. Nici o măsură (studiul obligatoriu la școală, trecerea la examenul irlandez la aderarea la serviciul public) nu a putut readuce la viață în întreaga țară. Acum vorbesc doar în Galtakhta. Prin urmare, se poate argumenta că nu există o legătură directă și puternică între capacitatea limbii de a supraviețui și culoarea politică a mișcării de păstrare a limbii (limbile galeză, care nu sunt limba de stat, se află într-o poziție mai avantajoasă decât cea irlandeză).

Este dificil să identificăm și să enumerăm toți factorii care afectează într-un fel păstrarea limbii minorității naționale, prin urmare, vom identifica doar cele mai evidente:

Factorii care contribuie la păstrarea limbii minorității naționale:

1. Disponibilitatea scrisului și a tradiției literare

2. Utilizați-l cu calitatea (a doua) a limbii administrative, starea limbii de stat.

3. Folosirea limbii (sau a versiunii sale "clasice") ca limbă de cult

4. Studierea limbii în școli, cel puțin ca subiect opțional, disponibilitatea cursurilor de limbă.

5. Motivația vorbitorilor nativi ("coeficientul rigidității naționale")

Factori care împiedică menținerea limbii minorității naționale

1. Politica de stat vizează eradicarea limbilor minorităților naționale.

2. Lipsa de scriere și tradiție literară.

3. Factorii socio-politici. Înapoierea economică a zonelor în care populația vorbește limba. Ieșirea populației din aceste zone. Situația militară politică instabilă în aceste zone.

4. Lipsa de motivare între transportatori, stima de sine scăzută a transportatorilor.

De ce să salvați limba maternă?

Limba este un mijloc foarte important de autoidentificare. Adaptarea în societate, adică găsirea unei nișă în societate, este o sarcină pentru fiecare membru al societății. A renunța la un limbaj înseamnă a renunța la o parte din adaptarea proprie, de la conștiința obișnuită de sine, de la o parte a propriei personalități. Este mult mai dificilă schimbarea limbii decât schimbarea țării de reședință și a modului de viață.

Pentru a păstra sau nu limba maternă este o întrebare pe care numai mass-media o poate rezolva. Nici un ajutor din afară, nici un efort de entuziaști nu va ajuta în cazul în care vorbitorii nativi se vor simți confortabil abandonându-l. Și, din nou, nici un factor extern nefavorabil nu poate distruge o limbă dacă vorbitorii ei sunt siguri că limba trebuie să fie păstrată și că sunt gata să-și exercite eforturile în acest sens.

Mai multe articole pe această temă:







Articole similare

Trimiteți-le prietenilor: