Introducere în teoria comunicării Vocabular echivalent, lacune și fundal lexical
Identitatea națională și culturală a unităților nominative se poate manifesta nu numai în prezența unităților non-echivalente, dar în absența în limba de cuvinte și valori exprimate în alte limbi, și anume lacune de - .. pete albe pe hartă limba semantică (YA Sorokin, I. Yu Markovina).
unități lingvistice Bezekvivalentnoy (pentru EM Vereshchagin și VG Kostomarov, 1980) - indicații specifice fenomenelor culturale (acordeon, bate fruntea și altele.), care sunt produsul cumulativ (cumulat consacrând experiența vorbitorilor nativi) funcții lingvistice și poate fi considerat un rezervor de cunoștințe de bază, adică cunoștințe, disponibile în mintea vorbitorilor. Diferențele dintre limbi sunt datorate diferitelor culturi și acestea sunt cel mai ușor demonstrate pe materialul unităților lexicale și frazeologiei ca mijloace nominative limbajului cel mai direct legate de realitatea extra-lingvistică.
Identitatea națională și culturală a unităților nominative se poate manifesta nu numai în prezența unităților non-echivalente, dar în absența în limba de cuvinte și valori exprimate în alte limbi, și anume lacune de - .. pete albe pe hartă limba semantică (YA Sorokin, I. Yu Markovina). prezența lacunelor este adesea într-una din limbile care nu se datorează lipsei denotării adecvate, precum și faptul că cultura nu contează cât de importantă această distincție.
În plus față de aceste unități de limbaj, în care realitatea însăși este națională, și prin urmare cuvântul care o numește conține o componentă națională și culturală, ne referim la subiectul linguoculturologiei asupra celei mai largi game posibile de fenomene lingvistice. Accentul național-cultural al lumii apare sub influența limbii materne, deoarece ne putem gândi la lume numai în termenii limbii noastre, folosind rețeaua ei conceptuală, adică rămânând în cerc, descris în jurul nostru prin limbă (V. Humboldt). Prin urmare, diferite națiuni, folosind diferite instrumente de formare a conceptelor, formează diferite imagini ale lumii, care sunt de fapt baza culturilor naționale (L. Weisgerber).
Trebuie subliniat aici că nu toate diferențele interlinguale sunt studiate de lingvoculturologie, deoarece nu sunt semnificative din punct de vedere cultural, adică nu toate diferențele în limbi au cauze și consecințe condiționate cultural. Această idee se bazează pe lucrările lui A.Vezhbitskaya.
Astfel, este necesar să se facă distincția între cazurile în care unitățile lingvistice în sine joacă rolul stereotipurilor culturale și cazurile în care ele numesc obiecte culturale. Ambele, fiind părți fundamentale diferite reflectate în limba culturii, sunt subiecți ai lingvoculturologiei, deși interesele noastre sunt legate de primele cazuri, iar cele din urmă sunt deja studiate prin lingvistică.
În culturi diferite, chiar aceleași fenomene sunt oarecum ciudate. De exemplu, un autobuz urban poate provoca o gamă diferită de vederi într-o țară - este un bilet, un controlor; în celălalt - un simbol, dirijor; în cel de-al treilea cazino; în altă parte - un bilet preferențial pentru copii. În lingvostranovedenie diferențe semantice de cuvinte echivalente, din cauza diferențelor în realități, numit fundalul lexical al cuvântului. Fundalul lexical este un fenomen limită între limbă și cultură. Divergențele din mediul lexic se reflectă în diferite legături tematice și sintactice ale cuvintelor și pot provoca dificultăți în comunicare sau în predarea limbii. Diferențele din contextul lexic acoperă cea mai mare parte a vocabularului limbilor. Termenii coincid de obicei în fundal, iar în domeniul dicționarului nespecializat, coincidența completă a mediilor lexicale este un fenomen rar. Cu toate acestea, este firesc ca cu cât cultura și modul de viață al celor două popoare sunt mai apropiate, cu atât mai puține diferențe în fondul lexical al limbilor corespunzătoare. În schimb, izolarea culturală duce la divergențe lexicale.
Trimiteți-le prietenilor: