"Dinți, țestoase, tu. "Această povestire Profesor povestesc despre Devadatta în timpul șederii sale în Veluvan. Auzind despre intențiile rele ale lui Devadatta, Maestrul a spus: "Nu numai acum, O bhikkhus, Devadatta intenționează să mă ucidă, a încercat să o facă înainte". Iar el a spus o poveste despre trecut.
În vremurile străvechi, când Brahmadatta a domnit în Varanasi, Bodhisattva sa reînviat ca o antilope și a trăit în pădure, nu departe de lac. Pe țărmul acestui lac, un ciocănitor trăia pe copac și o țestoasă trăia în lac. Și toți trei erau prieteni. Și acum un vânător, rătăcind prin pădure, a observat urmele lui Bodhisattva pe drumul său către gura de apă. În acest moment, vânătorul a pus o capcană și a plecat. Capcana, deși din curele de piele, era puternică, ca un lanț de fier.
În prima jumătate a nopții, Bodhisattva, coborând la lac pentru a bea apă, a căzut într-o capcană și a strigat, țipând ca toate antilopele prinse. Auzind acest strigăt, cioplitorul a zburat din vârful copacului, iar broasca țestoasă sa târât din apă și au început să se gândească cum să-i ajute pe Bodhisattva.
"Venerabili", a spus cioplitorul de broasca testoasa, "ai dinti, te rogi prin centura capcanei, si voi veghea ca vanatorul sa nu vina; așa că vom salva viața prietenului nostru ". Și, explicând acest lucru, cioplitorul a pronunțat prima gata:
Dinți, broască țestoasă, ai cățărat centurile acelei capcane,
Și o să văd că vânătorul nu vine.
Apoi țestoasa a început să treacă prin centura capcană, iar ciocănitoarea a zburat în satul unde locuia vânătorul. De îndată ce zorii începu, vânătorul lua un cuțit și ieși din casă. Văzându-l, ciupărul a strigat, a fluturat aripile și a lovit fața vânătorului chiar în față așa cum pleca pe ușa din față. "Am fost lovit de o pasăre care avea un semn de rău", a crezut vânătorul și sa întors acasă. După ce a mințit puțin, sa ridicat și sa hotărât să meargă din nou în pădure. "Când am ieșit prin ușa din față", a început să speculeze, "am văzut o pasăre purtând un semn de rău; O să ieșesc prin ușa din spate acum. Și cioplitorul, ghicind planul său, a zburat și a coborât în spatele casei.
Când vânătorul a ieșit prin ușa din spate, cioplitorul a strigat din nou și la lovit în față. "Această pasăre, purtând un semn de rău, nu-mi permite să părăsesc casa", a crezut vânătorul, sa întors în casă și a stat acolo până la răsărit. Și când soarele se ridică, vânătorul, luând cuțitul cu el, ieși din nou din casă. De această dată cioplitorul a zburat rapid în pădure și ia informat pe Bodhisattva despre apropierea vânătorului. În acest timp, broaștele de țestoasă au rupt toate curelele capcanei, cu excepția unuia, ultimul. Gura îi era plină de sânge și părea că și-a pierdut dinții.
Văzând vânătorul cu un cuțit în mână, care se apropia de viteza fulgerului, Bodhisattva a rupt ultima curea și a fugit în pădure. Crupătorul sa așezat pe un copac. Și broasca testoasă era atât de slabă încât nu se putea mișca. Vânătorul a pus-o într-o pungă și o atârnă pe un copac. Bodhisattva, întorcându-se și văzând că broasca țestoasă a căzut în mâinile unui vânător, a decis să-și salveze viața prietenului. Omul apărea în ochii vânătorului și pretindea că a slăbit complet. „Probabil, acest lucru antilope foarte slăbit,“ - a decis vânătorul cu un cuțit s-au grabit să urmărească Bodhisattva, iar cel care deține tot timpul la o distanță respectuoasă, vânătorul ademenit în pădure. Și când Bodhisattva a văzut că au plecat foarte departe, sa alunecat de la vânător și, ca și vântul, sa repezit în altă parte.
Rushing la locul unde vânătorul a atârnat o broască țestoasă, cornul Bodhisattva a luat sacul, la scos la pământ, la rupt și a eliberat broasca testoasă.
Chopinul a zburat de pe copac. Și Bodhisattva, dându-i amândoi avertisment, a spus:
"Mi-ai salvat viața, ai acționat ca niște prieteni adevărați și acum un vânător poate veni să te apuce. De aceea, tu, ciocănitoarea prietenei, ia-ți puii și zburai într-un alt loc și tu, draga țestoasă, te aruncați în apă. Așa au făcut.
Profesorul, devenind perfect iluminat, a pronunțat al doilea gat:
O antilopă a fugit în pădure, broasca țestoasă sa târât în iaz,
Și cioplitorul, după ce și-a luat puicuțele, a zburat în alt loc.
Hunter, venind în acest loc și fără să vadă pe nimeni, a luat o geantă sfâșiată și a plecat acasă în dificultate. Și trei prieteni, toată viața de prietenie fără a întrerupe, a reînviat în funcție de karma. Profesorul, după ce a adus această poveste, a identificat reîncarnări: "Atunci vânătorul era Devadatta, cioplitorul era Sariputta, țestoasa a fost Mogallan și eram o antilopă".
(Tradus de V. V. Vertogradova)
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: