În țara împărați bine

În țară, Xanad este binecuvântat
Palatul a fost construit de Kubla Khan,
Unde se execută Alf, pârâul este sacru,
Prin strălucirea pesterilor uriașe, spumoase,
Se intră într-un ocean somnoros.







Timp de zece mile un gard de ziduri și turnuri
O oază de fertilitate este înconjurată,
Grădinile și cursurile sunt decorate.
În ea flori tămâie curge prin vis,
Și pădurea veche, luxoasă și tristă,
Aveți lacună aerisită.

Dar între cedri, plini de tăcere,
Crăpătura de pe pantă a căzut.
Oh, niciodată sub lună palidă
Atât de magnifică nu era pădurea confortabilă,

Unde femeia plângea despre demon.
Un loc captivant! Din aceasta,
În fierberea agitației neîncetate,
Pământul, ca și când nu era în puterea lui
Pentru a opri chinul inexorabil,
Am prăbușit resturile în jos, ca niște legături
Lanț greu: între aceste roci,
În cazul în care o piatră cu o piatră dansată furios,
Sa născut un flux brusc,
Fluxul apei repede sacre se repezi,
Și pentru cinci mile, îndoiți îndoiți,
Fluxul fugise, străpungând ceața de pădure,
Și dintr-o dată, ca de forță,
Prin aburirea peșterilor, unde se aude întunericul din umiditate,
În cei fără viață, a fugit în ocean.
Și din peșteri, unde un om nu măsura
Nici volumul fantomatic, nici adâncimea,
S-au născut țipete: le-a ascultat, Kubla a crezut,
Ce spun părinții războiului?

Și umbra palatelor de bucurie
Învârtiți de-a lungul suprafeței netede a sferelor ude,
Și dintr-o cântăreață s-a ridicat un zgomot armonios,
Și dimensiunea ciudată era de dimensiune
În melodia umezelii și a peșterilor.
Ce viziune ciudată -
Palatul iubirii și plăcerii
Între gheața veșnică și sferele ude.

Melodii subtile și sonore
Odată ce am auzit într-un vis,
Virginitatea blândă abisiniană,
Cântând într-o tăcere clară,
Sub armonia psalteriului somnoros,
Multiple, multicolore,
Cei care au chemat șirurile la șir.
Când mi-am amintit ochii
Fecioară, cântând la mine într-un vis
Despre Mount Able,
Spiritul meu ar fi aprins în foc,
Totul era posibil pentru mine.
În dimensiunile pline
Înțelegeți apoi că am putut
Aceste peșteri de gheață,
Această sală solară

Toți ar fi văzut clar
Deasupra buruienilor, pline de clopote, au dat,
Iar plânsul a căzut ca o furtună:
Vino aici, grăbește-te aici,
Oh, cum arde ochii lui!
Înainte de cântăreață,
Și acest vis este auzit sunând,
Vom închide un dans rotund,
Apoi este hrănit cu miere
Și m-am îmbibat cu paradis!

P / S Doar un vers frumos și foarte des visez despre ceea ce este descris în el. Și ce poze îți place?

17 pluses 9 con

  • Sus în partea de sus
  • Mai întâi deasupra
  • Topical Top

San Francisco 1877 zile în urmă

Îngerit în mute doliu
și obosit, într-o noapte de surzi,
O data cand somnolenta este somnoroasa
Sunt peste o carte
De la uitarea cunoașterii lumii,
o carte plină de farmece, -
Un bătut sună, o bate brusc
în ușa casei mele:
"Acesta este un călător bătut
în ușa casei mele,
Doar un călător -
nimic altceva ".

Din suflarea unei nopți furtunoase
perdele de mătase mov
Shelestel și incomprehensibil
teama sa născut din tot.
Am crezut, inima mea se va calma,
încă mai spuneau uneori:
"Acest oaspete bate cu timiditate
în ușa casei mele,
Oaspetele întârziat bate
în ușa casei mele,
Doar oaspete -
și nimic mai mult! "

Și când am depășit
inima frica, am spus cu îndrăzneală:
- O să mă ierți, să jignesc
Nu am vrut pe nimeni;
Am adormit pentru un moment:
prea liniștit, precaut, -
Ai bătut prea încet
în ușa casei mele. "
Apoi l-am deschis larg
ușa casei mele -
Întunericul nopții, -
și nimic mai mult.

Tot ce mi-a încântat spiritul,






tot ceea ce a visat și jenat,
Până acum, nu a participat
în această lume, nimeni.
Și nici vocea, nici semnul -
din întunericul misterios.
Dintr-o dată, "Lenora!" sunat
lângă locuința mea.
Am șoptit eu numele ăsta,
și sa trezit de la el
Numai ecoul -
nimic mai mult.

Dar sufletul meu ardea,
Am închis ușa timid.
Bataia a venit din nou mai tare;
M-am gândit: "Nimic,
Acest bate la fereastra este aleatoriu,
nu există nici un mister aici:
Voi arata si voi calma
tremurul inimii mele,
Mă voi liniști pentru o clipă
tremuratul inimii mele.
Este vântul, -
nimic altceva ".

Am deschis geamul și ciudatul
miezul nopții oaspete, oaspete neașteptat,
Corbul roșu zboară;
Îl salut
Nu am așteptat. Dar cu curaj, -
ca un maestru, cu mândrie, important
A zburat direct la ușă,
la ușa casei mele,
Și a sărit pe bustul lui Pallas,
se așeză atât de liniștit la el,
S-a așezat liniștit, -
și nimic mai mult.

Nu contează cât de trist, indiferent cât de dureros este -
Am zâmbit involuntar
Și el a spus: "viclenia ta
vom câștiga fără dificultate,
Dar tu, oaspetele meu e teribil,
Un corb vechi. Raven profetic,
Pentru noi de la limitele veșnicei Noapte
sosind aici,
Care este numele țării, de unde?
vii aici?
Ravenul a răspuns:
„Niciodată.“

Pasărea vorbește atât de clar,
Nu pot fi surprins.
Dar parea speranta
ea era pentru totdeauna străină.
Nu vă așteptați să vă bucurați,
în casa căruia se află bustul lui Pallas
Ravenul va sta pe ușă;
din nenorocire nicăieri, -
Cel care la văzut pe Crow -
nu va fi salvat nicăieri,
Crow, al cărui nume este:
„Niciodată.“

Vorbea acest cuvânt
atat de trist, atat de aspru,
Ce părea a fi întregul său suflet
vărsat; și atunci când
Imaculat în sculptură
el stătea în liniște tăcută,
Am șoptit: "Cât de norocoasă, prietenie
a zburat pentru totdeauna,
Și această pasăre va zbura departe
mâine dimineață pentru totdeauna. "
Ravenul a răspuns:
„Niciodată.“

Extindeți filiala 2

San Francisco 1877 zile în urmă

Și i-am spus, tremurând din nou:
"Este adevărat să spun acest cuvânt
Predat de stăpânul său
în zilele grele, când
El a fost persecutat de Rock,
și numai în nefericire,
În loc de un cântec de lebede,
în acești ani lungi
Pentru el era un geme de unul
în acești ani trist -
Niciodată - mai mult
niciodată! "

Așa că m-am gândit și involuntar
a zâmbit, indiferent cât de mult a suferit.
Își întoarse scaunul în liniște
la bust palid, acolo,
Unde era Crowul, scufundat
în scaunele de catifea și uitate.
"Crow Teribil, îngrozitor
oaspete, - Am crezut atunci -
Scârbă, cioară veche, durere
care proclamă întotdeauna,
Care este sensul strigătului tău:
„Niciodată?“

Încerc să ghicesc în zadar;
arată Crow unrequited.
Privirea mea arzătoare spre inima mea
el a îngropat pentru totdeauna.
Și în meditație asupra ghicitoarei,
M-am înșelat într-un pui de somn
Treci pe catifea, lampă
iluminați. niciodată
Pe fotolii violet catifea,
ca în anii fericiți,
Nu se înclină -
niciodată!

Și mi sa părut: jetul
fum invizibil cădelniță,
A venit Serafim,
rumenit uneori
Pașii lor sunt ca o miros:
"Dumnezeu mi-a trimis uitare!
Bea aceeași uitare dulce,
bea in inima ta pentru totdeauna
Despre Lost Lenore
Memoria se pierde pentru totdeauna.
Și Crow mi-a spus:
„Niciodată.“

"Mă rog, profetul este amenințător,
ești o pasăre sau un demon profetic,
Duhul este răul din noapte,
sau un vârtej de vânt adus aici
Din pustia morților, veșnice,
fără speranță, fără sfârșit;
Va rog, spune-mi,
va exista cel puțin unde
Vom coborî după moarte.
inima de odihnă pentru totdeauna? "
Ravenul a răspuns:
„Niciodată.“

"Mă rog, profetul este amenințător,
esti o pasare sau un demon profetic,
Eu conviețuiesc cerul. Prin Dumnezeu,
răspuns, în ziua când
Îl văd pe Eden departe,
Îmbrățișez sufletul trist
Lumina sufletului Lenora,
celui al cărui nume este pentru totdeauna
În mulțimea de îngeri - Lenora,
radiant pentru totdeauna? "
Ravenul a răspuns:
„Niciodată.“

"Opriți!" Am exclamat, în creștere,
Ești un demon sau o pasăre de rău.
Departe! - reveniți la limitele Night,
niciodată din nou
Nici unul dintre pene negre,
nu a reamintit rușinos,
Cuvintele tale false! Lăsați același lucru
Bustul lui Pallas pentru totdeauna,
Din sufletul meu, imaginea ta
O voi rupe pentru totdeauna! "
Ravenul a răspuns:
„Niciodată.“

Și a stat, a stat de atunci.
acolo, deasupra ușii este Crow negru,
Din bustul Pallasului palid
nu vor dispărea nicăieri.
Are astfel de ochi,
ca Duhul Rău al Noii,
Somnul învelit; și o lampă
umbrele. pentru totdeauna
În această umbra a unei păsări negre
cugetat pentru totdeauna, -
Spiritul meu nu se va înălța -
niciodată!

poemul meu preferat:

Am întâlnit un călător; el a venit din țări îndepărtate

Și el mi-a spus: în depărtare, unde se uită eternitatea

Deserturile sunt tăcere, printre nisipurile adânci

Fragmentul statuii este rupt.

Din trăsăturile pe jumătate nebunești există o flacără aprinsă -

Dorința de a face lumea întreagă să slujească;

A sculptat sculptorul experimentat într-o piatră fără suflet

Acele pasiuni care ar putea supraviețui secolelor.

Și fragmentul sculpturii a păstrat cuvintele:

I-Ozymandia, sunt un rege puternic al regiilor!

Uită-te la faptele mele mari,

Domnilor din toate timpurile, toate țările și toate mările!

Nu este nimic în jur ... Tacerea adâncă ...

Deșertul este mort ... Și cerurile de deasupra lui ...







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: