Secțiunea A. Operațiuni curente (soldul operațiunilor curente).
1 Mărfuri (sold comercial).
2 Servicii (balanța serviciilor).
3 Venituri din investiții (soldul plăților de dobânzi).
4 Transferuri private într-o singură direcție.
5 Transferați un transfer unic.
6 Alte servicii și venituri.
Secțiunea B. Investiții directe și alte capitaluri pe termen lung.
1 Investiție directă.
2 Investiții în portofoliu.
3 Alte capitaluri pe termen lung.
Secțiunea C. Alte capitaluri pe termen scurt.
Secțiunea D. Erori și omisiuni.
Secțiunea E. Articole compensatorii.
Secțiunea F. Surse de urgență ale balanței de acoperire (finanțare).
Secțiunea G. Rezerve obligatorii ale organismelor străine în banca centrală.
Secțiunea H. Modificarea finală a provizioanelor.
Fiecare secțiune (element) din balanța de plăți indică mișcarea de fonduri (încasări sau plăți) pentru fiecare grup de tranzacții economice străine.
Balanța comercială reflectă în mod clar rolul comerțului exterior în realizarea echilibrului macroeconomic al economiei naționale, deoarece se bazează pe diferența dintre exporturile de mărfuri și importurile de mărfuri. Soldul pozitiv sau negativ al balanței comerciale determină, în mare măsură, situația balanței de plăți în ansamblu. Pentru majoritatea țărilor, balanța de plăți depinde mai mult de soldul balanței comerciale.
Veniturile din investiții includ:
- veniturile provenite din investiții directe, și anume venitul rezidentului direct al investitorului din capitalul investit de el în întreprinderea nerezidentă și invers;
- veniturile din investiții de portofoliu, reprezentând fluxurile de trezorerie dintre rezidenți și nerezidenți provenind din vânzarea de valori mobiliare;
- veniturile din alte investiții, și anume încasările și plățile pentru orice alte creanțe financiare ale rezidenților față de nerezidenți și invers.
Dacă capitalul străin investit într-o anumită țară aduce venituri mai mici decât capitalul intern investit în străinătate, rentabilitatea netă din investiție este pozitivă, iar în caz contrar - negativă.
Suma transferurilor private depinde de fluxurile reciproce de transferuri care sunt mai intense: din țară sau din țară.
Secțiunile B și C reflectă echilibrul fluxurilor de capital, adică raportul dintre importul și exportul de capital public și privat. În funcție de momentul deplasării se disting:
- operațiuni pe termen lung (achiziția și construirea de întreprinderi, cumpărarea și vânzarea de valori mobiliare, primirea și furnizarea de împrumuturi pe termen lung și împrumuturi guvernamentale etc.). Astfel de operațiuni se efectuează pe o perioadă mai mare de 2 ani;
- operațiuni pe termen scurt (împrumuturi în formă monetară și de mărfuri pentru o perioadă de până la 1 an, mișcare de fonduri în conturi curente la bănci străine, import și export de capital, valută națională și valută etc.).
Secțiunea D grupează articole care corectează erorile din datele statistice din secțiunile A, B și C și include, de asemenea, date privind volumul PIB și mărimea rezervelor băncii centrale.
Soldul din secțiunile A, B, C, D în unele țări este considerat ca rezultat al balanței de plăți. FMI recomandă ca secțiunile E, F și G să fie incluse în soldul final pentru o mai mare fiabilitate. Acestea includ de rezervă (compensare) articole care descriu sursele și metodele de rambursare a balanței de plăți: mișcarea de aur și DST, starea poziției rezervelor țării în FMI, rezervele valutare ale băncii centrale, împrumuturi FMI, etc.
Secțiunea H prezintă starea finală a surselor listate după echilibrarea balanței de plăți.
Balanța de plăți a țării poate avea atât un sold pozitiv, cât și un sold negativ: în primul caz, arată că în țară există mai multe active diferite, iar în al doilea caz, ieșirea din țară depășea fluxul. Și aceasta, la rândul său, poate avea consecințe pozitive și negative asupra economiei țării. Astfel, un sold negativ permanent al operațiunilor curente duce la o depreciere a monedei naționale și încurajează atragerea de capital străin. În același timp, este important pentru economie ce formă va avea loc intrarea, deoarece în acest caz se acordă o importanță deosebită investițiilor străine directe.
Afluxul de investiții antreprenoriale pe termen lung poate contribui la relansarea economiei, deși va necesita plata ulterioară a veniturilor din partea acestora către investitorii străini. Împrumuturile pe termen lung ale băncilor publice și private vor spori datoria externă a țării,
iar întreținerea acestuia va fi, în timp util, mai scumpă.
Un surplus de cont curent stabil creează o bază pentru exportul de capital și întărește poziția monedei naționale. Consecințele negative pentru economia națională poate provoca, de asemenea, fluctuații ascuțite în balanța operațiunilor curente - creșterea deficitului destabiliza operațiunile de comerț exterior, ca inflația a provocat și deprecierea monedei naționale.
În orice caz, starea balanței de plăți caracterizează cel mai bine starea generală a oricărei economii naționale.
1 Balanța de plăți este raportul dintre plățile efectuate către o țară din străinătate și plățile plătite de o țară în străinătate. Balanța finală a balanței de plăți poate fi pozitivă sau negativă, ceea ce reflectă fie fluxul excedentar al fluxului de plăți către țară, fie excedentul de ieșiri față de fluxul de plăți din țară.
2 Balanța de plăți constă din mai multe secțiuni care reflectă mișcarea activelor în anumite grupe de tranzacții economice străine.
Secțiunile A, B și C sunt esențiale, deoarece reflectă mișcarea internațională a valorilor materiale reale. Secțiunile E, F și G prezintă rezervele, care compensează activele utilizate pentru a plăti soldul negativ al plăților. Secțiunea H reflectă starea finală a secțiunilor de rezervă după compensarea balanței.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: