"Ține-ți minte, Înălțime!" A strigat căpitanul de gardă, când pelerinul, de la care îi ceru instrucțiuni, și-a întors fața spre ei. Dar a fost deja târziu. Ochii Pilgrim fulgeră cu două rubine, maxilarului întinse și colți zbîrlită umeri au fost auzite în mână, și în spatele lor, de rupere prin țesătura mantiei, a deschis aripile lucioase. Înainte ca oricine să poată lua o armă, dragonul își luase deja premiul și se ridică în sus cu o lumânare.
Primul rang a fost suficient pentru el să se plimbe prin tufele de pe marginea drumului. Dar apoi greutatea încărcăturii a făcut ca dragonul să cadă la sol. Descurajând cu desăvârșire aripile sale, el a înmuiat cumva căderea, a interceptat prada lovind mai ușor și sa grăbit să treacă prin subteran. O singură săgeată țipă, urmată de o voce feminină isterică: "Nu trage! Poți să mergi la Înălțimea lor! "" Da, da! "- dragonul dădu din cap în timp ce alerga și adăugă viteza. Curând zgomotul și strigătele erau mult în urmă.
După ce a practicat un pic mai mult pentru a fi credincios, balaurul sa întors la urmele lui.
Cu atenție mai mică pradă obslyunyavlennuyu pe podeaua de piatră, el a stat timp de câteva secunde fără mișcare, și apoi a dat un strigăt puternic de triumf și a început să se plimbe în catelusul ridicând fundul lui și flailing extrem de entuziast în toate direcțiile coadă.
- Sa dovedit! Am facut-o! Ce bine sunt eu! Prins, prins, prins!
- Ce te bucuri, monstru? Întrebat pradă cu grijă, ridicându-se în picioare.
- A prins-o! Balaurul a explicat fericit. - Prima mea prințesă! E minunat, nu-i așa?
- Ha! Sfințit prada. - Opriți-l. Nu sunt o prințesă.
Balaurul își înclină capul în necredință.
- Minți! Spuse cu încredere. - Am auzit că mă numesc Alteța voastră. Și atunci, dacă nu ești prințesă, de ce ai o coroană pe cap?
- Pentru că sunt un prinț, neghiob!
- Prințul. Dragonul mirosi suspicios prada și se încruntă. - E ciudat. Îmi amintesc exact ceea ce am învățat. Păr lung, diadem de argint, haine de mătase ... toate semnele coincid. Ești sigur că nu ești prințesă?
- Să-mi scot pantalonii să te convingă? - Extorția a fost supărată.
Balaurul își deschise gura și o închise din nou.
- Exact, spuse el, cu voce moartă, "pantaloni". Cum aș putea uita. Prințese merg la fuste, prinți - în chiloți.
Se așeză pe coadă și plângea triste.
- Ei bine ... și am încercat atât de mult!
- Nu pot să spun că simt cu tine, răspunse prințul cu răceală. - M-ai pus în cea mai proastă lumină.
- Hmm? - Balaurul și-a ridicat încrezător sprâncenele blindate.
- Da! În loc să distrugeți dragonii și să salvați prințese frumoase - dacă vă rog, eu însumi am devenit prințesă pentru cineva! Ce rușine!
Prințul se scufundă pe podea, își strânse genunchii și îi îngropa fața în ele.
"Cui am nevoie acum ... un ratat."
Umerii prințului tremurau și dragonul își dădu seama că plânge.
- Haide, dragonul se mișcă neconfortabil. - Cine nu se întâmplă. Te voi întoarce, cu scuze.
- Mai rău, murmură prințul, fără să-și ridice capul. "Acum, dacă aș vrea să te omor ..."
"Hei, hei, tu o lași!" - dragonul sa sprijinit.
- Da, și nici măcar nu am o sabie, domnișoara zâmbi cu amărăciune. "Totul a rămas cu sculptorul".
- Atunci bine, balaurul se liniștea.
"Nu deloc!" - Prințul a sărit în picioare și a șters furtuna. - Cum îmi arăt acum părinții la ochii mei? Și care prințesă va veni pentru mine acum?
- Hei! - Se încruntă balaurul. "De ce ai nevoie de o prințesă?"
- Ce vrei să spui? Prințul ezită. - Cum adică "de ce"? Și de ce ai nevoie de ea?
- Am nevoie de ea! - a explicat balaurul.
- Înțeleg asta. Dar ce aveai de gând să faci cu ea?
Dragonul clătină podeaua cu jena.
"Nu știu", a recunoscut el. - Nu mi-au învățat asta. Credeam că o să prind prințesa, și apoi o să-mi dau seama.
- Nu ai învățat? - întrebă prințul.
- Uh-huh, dragonul oftă. "Părinții au promis totul, au promis ... dar nu au avut timp.
- Condoleanțele mele, murmură prințul.
- Mulțumesc. Și de ce prințesa?
"Ei bine ..." prințul se rosu disperat. - Deci este necesar. Sunt prinț, eo prințesă ... tot felul de stamine, pistil ...
- Pistilii? - dragonul a fost surprins. - Stameni?
- Da. Asta mi-au explicat. În semestrul următor au promis să spună despre albine și flori, dar acum nu știu încă.
- Hmm ... - Dragonul și-a zgâriat labele în capul lui. - Nici măcar nu știu ce să te sfătuiesc aici. Nici nu am ajuns la stamine. Am sperat că prințesi înșiși ar spune ce să facă cu ei.
- Și eu, recunoaște prințul.
"Atunci voi încerca să prind o altă prințesă", a explicat dragonul. - Și dacă nu știe, atunci următoarea. Trebuie să știu cel puțin unul!
"Ce pot să fac?" Întrebat prințul. "Nu pot ataca cortegul în lumina zilei și trage prințesa în mine!" Nici măcar nu am un drăguț!
- Poți să-mi folosești a mea, sugeră dragonul. "Și nici măcar nu trebuie să te prefaci că ești bărbat, arată așa."
- Să pretind că sunt umani? Prințul își băte buza cu gânduri. - Apropo, cum o faci?
Dragonul își umfla cu mândrie pieptul.
- Deci, eu sunt un fel de dragon de argint! Știm cu toții cum să ne întoarcem!
- Argint? - Prințul a intrat în jurul balaurului, privindu-l din diferite direcții. - Mă scuzați, dar acest argint a crescut într-un fel prea verde.
- Ce înțelegi? E camuflaj! Culoare kaki, cea mai potrivită pentru ieșiri.
"Știi cum să pretind că ești doar un bărbat sau un animal, de asemenea?"
Balaurul și-a aruncat înapoi capul și șuierat.
- Vrei să devin un șoarece? Acest truc nu va funcționa!
- Nu, ce are de-a face cu asta? Prințul flutura. "Doar ... ați auzit ceva despre pescuitul de mormăi?"
Două ore mai târziu, prințul a părăsit solemn peștera dragonului. Sub el, un cal alb de zăpadă a fost răsturnat, deși oarecum atipic, dar acest lucru ar putea fi atribuit absenței unei practici corecte din partea balaurului. Prințul spera că în curând se va obișnui cu imaginea.
"Acum toate prințesele vor fi ale noastre!" El a spus cu mult mai multa siguranta decat a experimentat. - Jumătate din tine, jumătate din mine.
- Și ce vom face cu ei? Întrebat calul.
- La a se vedea site-ului - a spus prințul.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: