Termenul "culori complementare" este foarte popular în istoria artei. A remarcat întotdeauna rolul excepțional al acestor culori în crearea armoniei culorilor.
De obicei, acestea sunt numite trei perechi: roșu - verde, albastru - portocaliu, galben - violet, care nu ia în considerare faptul că fiecare dintre aceste denumiri generice include o gamă largă de tonuri de culoare și nu doar într-un verde sunt complementare la fiecare roșu.
În știința culorii, complementaritatea culorilor este definită ca abilitatea unei culori de a se completa pe alta înainte de a obține un ton achromatic, adică alb sau gri, ca urmare a amestecării optice.
Se calculează că fiecare pereche de culori ale căror lungimi de undă sunt legate între ele ca 1: 1,25 vor fi suplimentare.
Fiind comparate, aceste perechi reprezintă cele mai armonioase combinații și îmbunătățesc reciproc saturația și ușurința reciprocă, fără a schimba tonul de culoare.
Contrastul poate fi definit ca opoziția obiectelor sau a fenomenelor care diferă brusc una de cealaltă în calități sau proprietăți. Un contrast de linia de jos este ca fiind împreună aceste contrarii produc noi experiențe, senzații și sentimente, care nu apar în mod separat considerându-le.
Culorile contrastante pot provoca un întreg lanț de senzații noi. De exemplu, alb și negru cauza un șoc de tranziție bruscă de la alb la negru, schimbări aparente dimensiuni și luminozitate, apariția spațiala etc.
Contrastul este un instrument important de modelare care creează un sentiment de spațiu. Armonia de culoare, culoarea, lumina și umbra includ în mod necesar elemente de contrast.
Leonardo da Vinci a fost primul pentru a descrie contrastul: „Din culorile de luminozitate egală și la aceeași distanță de ochi, care este pe forma de curat, care este înconjurat de cel mai mare întuneric, și, invers, că întunericul va părea mai întunecat, care vor fi vizibile pentru un alb pur, fiecare culoare este mai bine recunoscută în opusul ei. "
Contrastele sunt împărțite în două tipuri: acromatice (lumină) și cromatice (culori). În fiecare dintre ele, contrastul diferă: simultan, consistent, limită (marginal).
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: