Marele Vergunka

Big Vergunka este o așezare cu o populație de aproximativ 6 mii de oameni. Este una dintre cele mai vechi părți ale orașului Lugansk. A fost această parte din Lugansk că de mult timp a fost centrul întregului cartier urban al Vatutinsky. Până în 1957 (când a fost fuzionată cu Zhovtnev), au fost incluse orașele Bolshaya și Malaya Vergunka, satul Krasny Yar și satul. Vesolenkoe.







Context istoric“... șanț Vergunkoy (2 companie) biserica .Imenuetsya în cală este creată în numele glorios Sf Mare Mucenic Gheorghe victoriosul, și, în primul rând și până în prezent compania este obzavazhivaettsa satului, locotenent-colonelul Shevich diligență. .... " # 91; 1 # 93;

În Marea Vergunka există

  • [Lg.vgorode.ua/reference/company/60656/ Biserica Sf. George (Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei, Eparhia de Lugansk)]
  • [Osn.lugansk.ua/?p=445#more-445 școală secundară numărul 23 (1-3 grade), Lugansk farmacie „Farmacie“ sucursală KP, posta numărul de birou 25, o instituție medicală (în această clădire găzduit mai multe instituții: o farmacie, o ramură a unei grădinițe și a 5-a policlinică adultă). Stradă centrală Bolshaya Vergunka este strada. Serov, care este principala arteră de transport a satului.]

Scrie o recenzie pentru "Big Vergunka"

notițe

: imagine incorectă sau lipsă

Pentru a îmbunătăți acest articol, este de dorit? :

Un pasaj care caracterizează Marele Vârcolac

- Unde?
- Pentru armată.
- Dar ai vrut să mai rămâi două zile?
- Și acum mă duc acum.
Și prințul Andrew, după ce a poruncit să plece, sa dus în camera lui.
- Știi ce, draga mea, spuse Bilibin în timp ce intra în camera lui. M-am gândit la tine. De ce te duci?
Și pentru a dovedi neclaritatea acestui argument, toate faldurile au fugit de pe față.
Prințul Andrew se uită curios la interlocutorul său și nu răspunse.
- De ce te duci? Știu că tu crezi că datoria ta este să sari în armată acum că armata este în pericol. Înțeleg asta, mon cher, c'est de l'heroisme. [dragul meu, acesta e eroismul.]
- Nu deloc, spuse prințul Andrew.






- Dar tu ești un filozof, [filozof,] fie complet, uită-te la lucrurile din cealaltă parte și vei vedea că datoria ta, dimpotrivă, este de a te proteja. Lăsați-o altora care nu mai sunt pregătiți pentru nimic ... Nu vi se spune să te întorci și ei nu te-au lăsat să pleci; prin urmare, puteți rămâne și mergeți cu noi, unde soarta nefericită ne va conduce. Ei spun că merg la Olmyuts. Olmyuts este un oraș foarte frumos. Și vom merge în liniște împreună în căruța mea.
- Glumește-te, Bilibin, spuse Bolkonsky.
"Îți vorbesc sincer și sincer cu tine". Judecător. Unde și pentru ce vei merge acum, când poți rămâne aici? Sunteți așteptat de unul dintre cei doi (el și-a adunat pielea peste templul său din stânga): sau nu veți ajunge la armată și lumea va fi încheiată sau înfrânată și rușinată cu întreaga armată Kutuzov.
Și Bilibin și-a dizolvat pielea, simțind că dilema lui era incontestabilă.
- Că nu pot să judec, spuse prințul Andrew cu răceală și se gândi: "Voi salva armata".
- Mon cher, vous etes un heros, [Draga mea, esti un erou, - a spus Bilibin.


În aceeași noapte, după ce sa închinat ministrului de război, Bolkonsky sa dus la armată, fără să știe de unde ar fi găsit-o și temându-se să fie interceptată de francezi pe drumul spre Krems.
La Brunn, a fost pusă întreaga populație a instanțelor, iar gravitatea a fost deja trimisă lui Olmiuc. Aproape de orașul Etzelsdorf, prințul Andrei a mers pe drumul de-a lungul căruia armata rusă sa mutat cu mare grabă și în mare tulburare. Drumul era atât de aglomerat cu vagoane încât era imposibil să merg în cărucior. Luând calul și cazca de la superiorul cazac, prințul Andrew, flămând și obosit, depășind convoaiele, a mers să-l găsească pe comandantul-șef și pe căruța lui. Cele mai rele zvonuri despre starea armatei au ajuns la el cu drag, iar vederea unei armate aleargătoare a confirmat aceste zvonuri.
«Cette Armee Russe que l'sau de l'Angleterre un transportee, des extremites de l'Univers, Nous Allons lui faire eprouver le meme sortare (le sortare de l'Armee d'Ulm)», [ «Această armată rusă, care aur engleză a transferat aici de la sfârșitul lumii va avea aceeași soartă (soarta armatei Ulm). „] a reamintit cuvintele de ordinul lui Bonaparte a armatei sale înainte de începerea campaniei, iar aceste cuvinte sunt trezit în mod egal în el o surpriză pentru geniul erou, un sentiment de mândrie răniți și nădejdea slavei. "Și dacă nu mai rămâne decât să moară? se gândi el. Ei bine, dacă este necesar! Nu o voi face mai rău decât altele. "
Prințul Andrew privit cu dispreț pe cei fără sfârșit, interfera cu echipa, vehicule, parcuri, artilerie și din nou căruțe, vagoane și căruțe de toate tipurile posibile depasiri unul de altul în trei, în patru rânduri zapruzhavshie drum noroios. Pe toate părțile, înainte și înapoi, în timp ce hapsân ureche, am auzit sunetul roților, huruitul caroserii, căruțe și trăsuri, vagabondul unui cal, lovituri de bici, țipete înțepare, blestemând soldați, infirmierii și ofițerii. De-a lungul marginilor de drum ar putea fi văzut în mod constant căzut dezbrăcat și neobodrannye cal, căruțe rupte, care, așteptând ceva ce a stat un soldat singuratic, apoi separat de soldații de comandă care mulțimi care se îndreptau spre satele vecine sau tarat de la sate pui, oi, fân sau saci decât umplute.







Articole similare

Pagina anterioară

Pagina următoare

Trimiteți-le prietenilor: