LIMITE DE DISCRIMINARE ÎN APLICAREA CATEGORIILOR DE EVALUARE A STANDARDELOR JURIDICE
concurent al unui grad științific de Științe ale Științelor, Universitatea de Stat din Altai,
În acest articol autorul discută caracteristicile esențiale ale unei marje de discreție. Definește noțiunile de restricții juridice și sociale. Caracteristica obiectivului obiectiv și subiectiv al discreției.
Cuvinte cheie: categorii de evaluare, discreție, limite de discreție, abuz de drept, limite obiective și subiective.
Restricțiile legale (limitele reglementării legale) reprezintă limitele puterii de voință a guvernului asupra relațiilor publice și comportamentului uman. Limitele reglementării legale sunt determinate atât de chestiunea legii, cât și de particularitățile relațiilor publice reglementate, de interesele statului și ale subiecților legii, de nivelul culturii, de factorii economici, culturali, naționali și de altă natură. Astfel, restricțiile legale servesc drept principalul mijloc de determinare a limitelor discreției de aplicare, consacrate în normele legale.
În al treilea rând, limitele permit să se facă distincția între discreția legitimă și discreția necorespunzătoare, care este într-o anumită măsură legată de problema abuzului de drepturi, i. exercitarea discreției în detrimentul drepturilor și intereselor terților, ale statului și ale societății în ansamblu.
Astfel, abuzul de drept trebuie privit ca un abuz al libertății legale în exercitarea puterii de apreciere de către legiuitorul, care încalcă limitele dreptului obiectiv, încălcând interesele altora. Prin urmare, se creează necesitatea creării condițiilor legale pentru implementarea deplină a principiilor legalității, oportunității și corectitudinii în formarea discreției private și judiciare.
Limitele discreției în știința juridică sunt împărțite în obiective și subiective.
Trimiteți-le prietenilor: