Istoria cartografiei genetice [edit] edita wiki-text]
Inițial, aranjamentul reciproc al genelor pe cromozomi a fost determinat de frecvența trecerii (traversării) între ele. Pentru prima dată, posibilitatea unei astfel de construcții a hărților genetice ale cromozomilor a fost demonstrată experimental în 1913-1915 de către T. Morgan. A. Storotenți și alți membri ai personalului Morgan, bazați pe fenomenul legării genelor și a traversării [5]. De atunci, distanța genetică este de obicei măsurată în centimorganici (sau centimorganici, abreviat - cM), în timp ce 1 cM corespunde frecvenței de trecere de 1% [3].
Alte tipuri de cartografiere [editați] edita wiki-text]
Reprezentarea grafică a unui cariotip uman normal sub formă de ideograme ale tuturor cromozomilor
În plus față de genetică, există și alte hărți ale cromozomilor:
- harta citogenetică [10] [11] - ordinea reprezentării spațiale a dispunerii reciproce a elementelor structurale ale cromozomilor de hibridizare loci de sonde de ADN marcate (de exemplu, ele sunt diferentiat zone colorate pe ideograme) sau (a se vedea Hibridizare Fluorescenta in situ.).
- Harta fizică [12] este o reprezentare a ordinii marcatorilor fizici (fragmente ale moleculei ADN), distanța dintre care este determinată în perechi de nucleotide (as) [3] [13] [14].
- Harta de restricție [15] este o hartă fizică care arată ordinea și distanța dintre situsurile de clivaj ale enzimei de restricție a ADN-ului (de obicei, situsul de recunoaștere a enzimei de restricție măsurând 4-6 bp). Marcatorii acestei hărți sunt fragmente de restricție (site-uri de restricție).
Scopul final al studierii genomului acestui organism este integrarea hărților sale genetice, citogenetice și fizice [16] [17] [18]. precum și legarea lor la o secvență genomică completă [19].
Cartografierea genetică și fizică [edit] edita wiki-text]
Posibilitatea de cartografiere se bazează pe constanța teoretică a procentului de trecere între anumite gene. Cu toate acestea, prin această metodă de cartografiere genetică, distanța fizică între gene diferă adesea de distanța lor genetică, deoarece încrucișarea nu are loc cu probabilitate egală în diferite regiuni ale cromozomilor. Folosind metode moderne de cartografiere genetică, distanța dintre gene este măsurată în mii de perechi de nucleotide (etc.) și corespunde celei fizice.
La crearea unei hărți genetice este setat locatii secventa de markeri genetici (utilizate ca atare în diferite locilor polimorfici a ADN-ului, adică un ADN moștenit variații în structura), lungimea tuturor cromozomilor cu o anumită densitate, adică la o distanță suficient de apropiate unul de altul [3].
Maparea genomului uman [edit] edita wiki-text]
Cardurile genetice umane sunt acum folosite în medicină în diagnosticul unui număr de boli ereditare umane severe.
Maparea genomilor altor organisme [edit] edita wiki-text]
În studiile procesului evolutiv, sunt comparate hărțile genetice ale diferitelor specii de organisme vii.
Vezi și [editați] edita wiki-text]
Note [editați] edita wiki-text]
Literatură [editați] edita wiki-text]
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: