Există 3 grupuri de vârstă
vârstă școlară superioară.
Cu ajutorul studiilor de diagnostic, psihologul se află în contact cu copilul, oferind ocazia de a face o imagine completă a personalității sale. Fiecare părinte trebuie să acorde atenția cuvenită sănătății psihologice a copilului său, dar, din păcate, mulți dintre ei par a fi inutili. Cu toate acestea, practica demonstrează că, la o vârstă fragedă (3-7 ani), sunt stabilite aspectele comportamentale de bază. Aceasta este fundamentul percepției suplimentare, deci este necesar să se monitorizeze și să se adapteze procesul de adaptare.
Este destul de logic ca părinții să se confrunte cu multe întrebări și ambiguități. Mai jos găsiți răspunsuri la cele mai frecvente dintre ele.
Ce principii stau la baza cercetării psihodiagnostice?
Principiul principal este definirea celei mai eficiente metode de comunicare între psiholog și copil. Tactica aleasă ar trebui să fie accesibilă pentru percepție, dar în același timp să nu fie prea simplistă, pentru că atunci este imposibilă evaluarea obiectivă a nivelului de dezvoltare al copilului.
Trebuie să pregătesc un copil pentru cercetare?
Nu este necesară formarea specializată. Principalul lucru este să încerci să-i explici copilului importanța și necesitatea de a răspunde la întrebările psihologului pe fond, să-l intereseze cu viitorul proces (în funcție de vârsta copilului). Cu cât răspunsurile sunt mai exacte, cu atât eficacitatea diagnosticului este mai mare.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: