La fereastra de la mansardă, la masa rotundă, este o fetiță. Se joacă cu el în cărți, făcând rândul său rândul său pentru el însuși, apoi pentru adversar. Peeps de pe cardurile altcuiva. El râde râsete foarte caracteristice. Reflectă, atinge cardul cu un personal și se transformă într-un as.
Dintr-o dată aude - în curte există zgomot, înjunghiat.
ÎN ULTIMUL TIMP, LUAȚI DA, AU FOARTE UN CRĂCIUN.
Nici femeia nu poate face bine să o facă
Lăsați-i pe muncitorii săi să lucreze în zilele de nunți și în zilele de sărbătoare.
Se aplecă în fereastră și văzu că muncitorii se îndepărtau de la drum, jupuiți și răsuciți de piatră de moară, iar panul latră:
PAN - Bezdelniki! Pur și simplu nu funcționează!
EMPLOYEE 1 (sudoare șterse) - Panou dur, grațios!
EMPLOYEE 2 (suspine foarte mult) - Din această muncă, caii mor! Trebuie să ne odihnim și să mâncăm ...
PAN - În lumea următoare, odihnește-te! Ei bine!
Soția stă pe verandă, trecând prin ea.
A coborât din fereastra mansardă a casei lângă frânghie și a ieșit în curte. Se ascundea în spatele pridvorului.
HOUSE - Nu e bine, Pan! Poate oamenii să muncească în locul unui cal?
M-am uitat în jurul tăvii - nimeni nu era în preajmă.
PAN - Și cine ești tu? Ce vrei?
Brownie deja din coșul de răchită:
DOMOVOY - Sunt o menajeră locală, am locuit în această casă timp de două sute de ani și încă am locuit împreună cu bunicul și tatăl meu ...
A întors capul - nimeni nu poate vedea!
PAN - Pleacă de aici, prostule! Nebunul tăiat! Sunt sinele meu!
Și Pan a dat o lovitură la coș, unde a fost casa, astfel încât coșul este rulat în jurul șantierului (punctul de vedere în interiorul coșului rotativ, asomat fata Brownie), și a plecat de la curte prin poarta. Coșul a zburat în lateral, a ieșit din ea și la frecat pe lateral.
Brownie stampilat picioarele goale după Pan, dar a revenit pentru a apuca un personal uitat pridvor (atacuri asupra personalului - râsete) spiridus, și, de asemenea, a dispărut în spatele porților.
Muncitorii s-au oprit să se odihnească, să transpire pentru a șterge, au văzut un bătrân mic bos, care intra în curtea armasarului. Armasarul stăpânește cu copite, lacrimile. Și foarte mult acest armasar pare a lor! Chiar și sprâncenele sunt la fel.
HOUSE - Aici, băieți pentru ajutor. Numai vă voi da o singură condiție - permiteți-i să se ducă la cea mai grea muncă. Un stăpân, nu vreau să lucrez, - biciuie-l nemilos, nu regreta biciul! Nu este nimic pentru el să dea. El va beneficia numai de el!
Deci, în economie, a fost o nouă conversație. Și PAN a scos aceeași zi.
L-au căutat, nu l-au găsit.
(Panna se grăbește, oamenii se plimbă în curte, se uită sub verandă, sub coșuri, cani și în fântână - caută Pan.)
Toți alerg la coș, căruciorul este vizibil - șosetele cizmelor. Panna împinge muncitorii, vede în loc să-și pună cizmele.
Panna umblă după noul cal și îl străpunge în inimă cu o pereche de cizme. Calul își coboară capul.
Propan PAN AS a dispărut în pământ, ca și cum el nu a avut niciodată în lumea aceasta, PANNA DOAR lacrimi de seara PORTRAIT permis.
(panna stă în casă la masă, strigă - pe masă, în lumina unei lumânări - un portret al Panului)
O NOUĂ BOND ESTE FOARTE ÎN ECONOMIE ...
Calul poartă un jurnal uriaș. Plugurile de cai (un plug foarte mare) se luptă. Calul, uimitor, poartă un butoi de apă. Calul se prefăcu, părțile au căzut, în ochii melancoliei.
CÂND, ÎNTR-UN NOU NOAPT DE CĂLĂTORIE NOI, PĂRȚI LA CURTEA DE DOUĂ GIPSURI ...
Noapte. Gard. În gard, cineva taie o gaură în figura umană. În gaură, doi țigani se străpung unul pe celălalt pe rând. Ei se prăvălesc în întuneric, împingându-și mâinile în fața lor, împiedicând obiectele. Găleata a căzut, s-a rostogolit și s-a răsculat.
Ridicați cu grijă și puneți găleata în poziție.
Când cineva face un zgomot, altul își pune degetul pe buze, spune - Shhh! Și invers. Un cavaler se găsește la atingere. Stă cu capul în jos. Țiganii simt calul - în spatele coastei și în spatele capului. Ei susțin unde este capul, unde este coada.
Gypsy 1 - Iată capul!
Țigani 2 - Îți spun exact, asta e capul!
Gypsy 1 - Iată capul!
Țigani 2 - Îți spun exact, asta e capul!
Pune o calcă pe un cal, oprește-o cu o pălărie (ochii calului ies din orbitele sale) și duc la o gaură în gard. Poftim pe o găleată. Găleata a căzut, s-a rostogolit și s-a răsculat.
Gypsum 1 - Tssss!
Gips 2 - Tsss.
Primul țigan se urcă în gaură și încearcă să tragă calul de la căpăstru. Calul își întinde gâtul, dar nu trece în gaură. Cel de-al doilea țigan împinge calul în fund. Calul se lipeste in gaura. Gardul se prăbușește. Țiganii împreună sară la cal și, cu GIKANem, săriți.
Dimineața. Drumul. O cutie de santine la intrarea în oraș, de-a lungul drumului - o barieră dungată. Un soldat cu arma pe umăr stă lângă cutia dungată.
Gypsum 1 - Shhh!
Țiganul 2 - Shhh!
Țigănească 1 (îndreptată spre cizmele soldatului) - Curat!
Țigan 2 - Nu este al meu!
Țigănească 1 - Îți spun exact, a mea!
Țigănească 2 - Verificați?
Țigănească 1 - Să verificăm!
Țiganii vicleni au legat un gard de dormit până la capătul barierului cu o frânghie și l-au ridicat pe soldat în aer, astfel că cizmele rămăseseră pe pământ.
(au scos servitorul din cizme)
Au luat cizmele, s-au așezat pe un cal, l-au bătut cu un bici, și au plecat!
Încet, cu o scârțâie, bariera a căzut, un soldat a căzut desculț într-o băltoacă.
Soldatul sa trezit, picioarele goale din piscină se udau. Se uită în jur, ridică mustața și sprâncenele surprinse.
- Ajutor! - strigă soldații, iar cabina au început să apară alte gărzi în picioarele goale (cutie mica, nu se poate potrivi cât mai mulți soldați), pentru că cizmele ei erau o pereche. Oamenii militari s-au grabit în căutarea tiganilor.
Țiganii intră în oraș, în piața centrală. În centrul pieței se află un monument de cai - un călăreț cu sabie în mâna ridicată. Țiganii privesc statuia cu capul în sus.
Break. Soldații alerg. O mulțime de soldați desculți ieșiră în piață. Vedem doar baza postamentului monumentului. Soldații își ridică capul, salută și alergă mai departe.
PND sus - piedestal, romii stau pe o creștere cal-Pan (în gura unui cal - capac), una în mâinile sabie, celălalt în loc de săbii în mâinile lor - un băț.
Zgomotul ridicat de soldați este eliminat. Țiganii își dau jos caii în mod ciudat. Îl trag în jos. Vedere a piedestalului din spate - în piedestal, un monument de cai fără sabie este sprijinit cu susul în jos.
Tiganii râd mai degrabă, bătuți unul pe altul în palma mâinilor lor. Primul țigan rulează sabia pentru centură.
Țiganii se uită în jur, văd semnul încălțămintei. Inspectați-le critic calul. Schimbă privirea.
TIGAN 1 - E, armasarul de aur!
Țigan 2 - rege!
Gypsum 1 - Să-l vindem la shoemaker!
Țiganul 2 petrece pe coastele unui cal slab, atât pe o placă de spălat.
Țigan 2 - Pantofii nu vor cumpăra un astfel de cui. Subțire este foarte subțire.
Țiganul este sceptic și își duce degetul de-a lungul marginilor ca pe chei.
Țigan 2 - Și îl vom înșela!
TIGAN 1 - Cine este producătorul de încălțăminte?
Țigan 2 - Mai întâi un cal, apoi un șofer.
Țigan 1 - Exact! Vom trișa pe oricine doriți!
Calul torturat își scade capul chiar mai jos
Coasta râului, stuf. Primul țigan trage bastonul, taie capetele de sabie, se uită în baston, ca un telescop, suflă în el. El o ia în gură și suflă ceva. Transmite la altul. Cocoșă, șterge cu scârțâie vârful bastonului, se întoarce și suflă în ea. Plecare. Vedem că îi înghită calul în fund.
Calul se umflă, devine rotund, iar părțile îi strălucesc, ca și cum ar fi anul în care o hrăneau cu o oală pură. Țiganul scoate bastonul, introduce porumbul.
Îmbrăcămintea se apropie de cal, o examinează. Calul îl privi în dinți. În apropiere există țigani, dinți spumanți din aur. Lovi mâinile. Chervontsi din punga de toamnă a trecut în mâinile țiganilor. Îmbrăcămintea îi îndreaptă calul în lateral. Pantofierul se întoarce, dar țiganii au dispărut deja, doar pe teren se află o trestie.
Îmbrăcămintea de încălțăminte își desfășoară calul (pe pământ se prăbușește marele porumb). Sunetul aerului evacuat se aude, ca de la un autobuz perforat.
Îmbrăcămintele îl conduc pe călăreț. Numai în timp ce șoferul conducea calul la magazinul de pantofi, aerul a ieșit, fețele calului au căzut, coastele au ieșit.
În fața curții unde trăiește încălțămintea, soția lui stă în picioare.
САПОЖНИК - Uite, ce cal bun am cumpărat!
Ochii soțului șoferului căzuu pe frunte și falca îi cădea.
WIFE - Un cal bun? Unde erau ochii tăi! Ai cumpărat un cățel mort!
Îmbrăcămintea sa uitat la cumpărarea lui, chiar măcănită de vexație. Își zgâri capul.
CAPTCHAIR - Un crap mort? Unde erau ochii mei?
WIFE - Și ce vom face cu această fericire?
САПОЖНИК - Cu această fericire? (pauze, ridică degetul în sus) Oh! Din această piele vor ieși bine șapte perechi de cizme!
WIFE - Opt?
CAPTCHAIR - Și sho? Vor fi opt!
Și calul, după cum a auzit despre cizme, și a văzut peste magazinul de încălțăminte un semn și cizme în picioare, atât de leșinat și prăbușit!
A tras calul în grajd.
Seara. Pe fundalul cortinei iluminate a ferestrei, puteți vedea umbra pantofului, cu un ciocan.
Calul merită să asculte ca unghiile de încălțăminte, iar micul tremurător îl bate (de la fiecare lovitură pe care îl trezește). De soția unui shoemaker, roaba poartă noroc:
WIFE (fericit / gânditor) - Poate că vor ieși nouă perechi ...
A devenit cal foarte rău ...
După cum era întuneric, (pentru draperia văzut umbra unui cizmar și soția sa) - calul din grajd, sa mutat neîndemânatic prin gard (gard cade), și șchiopătînd în pădure, în afară oricărui pericol.
El a tradus spiritul calului, sa uitat în jur, a început să prindă iarba în curățenie.
Aici, ca și aici - lupi. Linse. Dați clic pe dinți. Surround. Călăria își dădu seama că a venit ultima oară.
"EH, ALEGEREAZĂ CU LUPILE ÎNAINTE DE URMĂTOARA CELULĂ, CÂND BĂRBURILE DUPĂ MINE NU VOR FI ..."
Calul plângea lacrimi amare. Lupii se uitau trist la vederea calului plâns, se așezară într-un cerc și începu să urle la lună. Calul plâns deschise un ochi, văzu că lupii erau distrași și se repeziseră prin râuri și râuri - lupi în spatele lui.
Calul a ajuns la o piatră mare, a început să alerge, lupi într-un cerc - următorul. Au călcat în picioare pe drum. Obosiți, se așezară să se odihnească. Ei stau privindu-se unii pe alții, respirau cu putere, nu există nici o putere să se ridice. Lupul-lider își invită în mod invitabil calul cu laba lui. El își întoarce negativ capul, se ridică și începe. Lupii viitoare.
Lupii se apropie.
Deja în coadă. Și aici o barieră insurmontabilă este râul. Pe mal, pinul crește. Calul începu să urce pe pin, iar lupii îl urmau, agățându-se de coadă, atârnând unul după celălalt pe coadă. Calul urcă mai în sus și în sus. Lupii atârnă, agățându-se de coada celuilalt, învârtindu-se. În cele din urmă lupii s-au rupt.
Calul se urca până la capătul copacului - lupii din jurul copacului se așezară, așteptând, lingindu-și buzele. Pomul a început să se topească și a căzut pe cealaltă parte a râului. Bobinele calului se află pe vârf, zdrobite de un copac. Între timp, lupii de pe trunchi, ca și pe pod, au început să traverseze râul. Calul încearcă să iasă din copac, întoarce trunchiul, iar lupii zboară în apă, iar râul îi îndepărtează. Calul sa grăbit să alerge. Și ea a condus drumul spre casă.
Sa urcat în grădina de bucătărie și să mâncăm varză. Panna a plecat să se plimbe și a văzut: un armasar prost, cu destulă lăcomie și înghițiți varza. Panna era supărată.
PANNA - Oh, bovine fără valoare! Acum vă voi învăța o lecție!
Sa uitat în jur, a observat personalul de la verandă (NABEZD pe personal - râsul slujitorului a fost audibil), ce era un slujitor în casă și chiar că un cal pe cap! Și numai ea a lovit, în același moment în care tigaia a apărut în fața ei. El se așează pe coastele lui, o frunză de varză în dinți și spune cu voce slabă și plină de compasiune:
- Dragă mică soție, de ce mă bați? Îți pare rău pentru frunzele de varză. La urma urmei, ele sunt mult mai gustoase pentru mine decât cele mai bune feluri de mâncare pe care le-am mâncat.
Apoi panna la recunoscut, a făcut clic, a strigat. Și tigaia nu arăta ca a lui: s-a dezvoltat slab, negru, bor, unghiile sunt lungi, corpul este acoperit de abraziune, doar cusăturile și bucățile rămân din haine, picioarele sunt murdare și desculte. Și-a luat poșeta de mână și a condus-o în casă. A schimbat hainele și ia adus cizme. După ce văzu cizmele, se prăbușise într-un lăcătuș.
Din acel moment, PANH PLEASED DA PRIORED.
Menajera de la mansardă vede acum cât de des în tigaie se duce în curte și ajută muncitorii săi.
PAN - Baieti, nu e greu pentru tine? Să ajutăm, e mai ușor împreună!
Pan se apropie de muncitori și întoarce poarta.
Soseste ceai de goby, cărți în fața lui (toți ași sau toți cei șase) și zâmbește șiretlic (râde), iar personalul din colțul podului este în picioare.
SO ISTORIE A FOST FĂCUT DESPRE CUM S-AU FOST PAN KONEM.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: