Capitolul 7. Sociologia lui Emile Durkheim
Durkheim a făcut o distincție clară între conștiința individuală și cea colectivă. "Grupul crede, simte, acționează destul de diferit de ceea ce ar face membrii săi dacă ar fi fost deconectați. Dacă, prin urmare, să ne îndepărtăm de acestea, nu înțelegem nimic din ceea ce se întâmplă în grup ", a scris el [1, p. 91]. Sociologul francez a numit conștiința colectivă sau generală un tip mental al societății, având propriul său mod de dezvoltare, ireductibil la baza materială, propriile condiții de existență. Într-un efort de a exprima aspectul dinamic al conștiinței colective, caracterul său spontan, neregulat, Durkheim a introdus termenul "reprezentări colective" pentru a se referi la ideile și credințele comune colorate emoțional. Iar la originea lor și prin conținutul lor, ele sunt sociale, colective.
La examinarea genezei unei conștiințe colective sau generale, Durkheim sa bazat pe ideile dezvoltării continue a naturii și a "sintezei creative" a celor simple în complex.
3. "Sociologia" ca teorie a societății
Am putea cruța chiar și absurditatea absurdă "[3, p. 436]. Prin "independența societății", Durkheim a însemnat numai obiectivitatea sa în raport cu individul și o specificitate calitativă specială, și nu celălaltul, supranaturalismul. "Nu vrem sa hypostatizati constiinta colectiva", a scris Durkheim. "La fel de putin admitem sufletul substantios in societate ca intr-un individ separat" (ibid., P. 26]. Sociologul a interpretat atitudinea societății și a indivizilor ca o relație a întregului și a părților sale, referindu-se în mod constant la exemplul întregului chimic ca o sinteză a elementelor sale constitutive.
Dar, dându-i caracteristicilor societății sacre, a pictat-o în același mod în culori religioase tradiționale. Naturalismul și raționalismul lui Durkheim nu numai că erau combinate cu terminologia religioasă și spiritualistă, ci și cu interpretarea idealistă a vieții sociale.
El a declarat societatea "o compoziție de tot felul de idei, credințe și sentimente care se realizează prin intermediul indivizilor" [18, p. 85].
Așa cum a subliniat în mod corect studentul lui Durkheim, Celestin Bugle, "nu exista monism în pozitivism" [9, p. XI], și mai ales în pozitivismul lui Durkheim. Societatea și conștiința lui au fost considerate de Durkheim ca fiind unidimensionale, în concepția sa nu erau doar interconectate și interdependente, ci și puteau schimba secvența etimologică cu
6 Istoria sociologiei
în Europa de Vest și în SUA
Capitolul 7. Sociologia lui Emile Durkheim
yasnenii. Reprezentările colective au fost un produs al societății, dimpotrivă, societatea a fost un produs al ideilor colective, care nu l-au încurcat pe Durkheim, ci, dimpotrivă, i-au părut un semn de caracter științific. Acesta a fost, după cum a remarcat Bugle, "punctul central al filosofiei lui Durkheim" [Ibid.].
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: