Sincronizarea ciclică și crizele globale
Istoria ciclurilor economice și a crizelor a trecut de aproape două secole. În stadiul inițial, șansele și coborâșurile economice din fiecare țară au continuat independent una de cealaltă. Pentru ei, aproape toate caracteristicile ciclului clasic de afaceri au fost caracteristice (a se vedea punctul 5.2.2). Ciclurile economice moderne sub influența mai multor factori au dobândit trăsături care le diferențiază de modelul clasic. Printre acești factori se numără:
- politică - apariția țărilor socialiste și dezintegrarea sistemului colonial;
- economică - influența crescândă a statului asupra economiei, accelerarea progresului tehnologic, internaționalizarea și globalizarea vieții economice.
Acești factori au condus la deformarea ciclurilor economice moderne. În primul rând, faza de depresie sau stagnare este semnificativ redusă și, uneori, complet absentă datorită reglementării de stat, ceea ce reduce în mod semnificativ severitatea consecințelor negative și permite mobilizarea rapidă a resurselor pentru restaurare. În al doilea rând, durata ciclului economic a scăzut semnificativ datorită dezvoltării rapide a progresului științific și tehnologic, ceea ce conduce la o reînnoire frecventă a capitalului fix. În al treilea rând, faza de depresie este adesea însoțită nu de o scădere, ci de o creștere a prețurilor, adică fenomenul de stagflație este larg răspândit. În al patrulea rând, există o sincronizare a crizelor economice în economia mondială. Procesul de sincronizare se datorează internaționalizării și cooperării în creștere a producției, dezvoltării legăturilor dintre țări și regiuni, diseminării rezultatelor cooperării științifice și tehnice și aprofundării cooperării științifice și tehnice.
Sincronizarea ciclurilor economice este coincidența fluctuațiilor ciclice în diferite țări și regiuni ca rezultat al consolidării rolului capitalismului de stat monopol ca coordonator al acestor fenomene.
Potrivit economiștilor, această criză are trei caracteristici distinctive, ceea ce face posibilă o identificare specifică. În primul rând, această criză este prima criză globală a capitalismului global care a avut loc de la prăbușirea sistemului socialist mondial, o criză a globalizării cu un potențial ridicat de agravare gravă a politicii externe și a conflictelor civilizatoare. În al doilea rând, acționează ca un model de criză a liberalismului global (transnațional) și astfel mărturisește subminarea fundamentelor fundamentale ale structurii economice mondiale moderne și ale teoriilor economice liberale predominante. În al treilea rând, această criză poate fi considerată o criză sistemică, adică manifestată în criza paradigmei întregii dezvoltări anterioare a capitalismului financiar.
Dacă observați o eroare în text, selectați cuvântul și apăsați Shift + Enter
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: