Ca orice altă poveste, a noastră începe în America. America din trecut. La urma urmei, America este o țară multinațională. Aici trăiesc europeni, asiatici, latini, italieni, mexicani, arabi, africani, și multe alte națiuni. Ei locuiesc împreună, în mod pașnic, fără a se certau, se petrece serile lungi de vară lor Mica Italie, Chinatown și cartierele arabe.
Iar toți negrii alergau mult timp. Este acești oameni negri au venit cu arme în magazin, împunse baril în ochii chinezi, și a strigat: „bani la casier, mazafaker, sau eu sunt faknu mama ta, faknu tatăl tău, faknu ta fiică, și vei fi meu Fockers, mazafaker“.
Dar într-o zi, într-o clipă, ordinul a fost întrerupt - și anume în anii nouăzeci. Dintr-o dată au fost ei - oameni în jachete de piele și pantaloni sport. Acești oameni au venit la Brighton Beach, au mers la centrul orașului și au spus:
- Eh ... dacă mama ta, o zbura toate ne-au aruncat o bucată de dolari, picioarele în pantofi și am plecat acasă!
Și tot speriat, și cioplit în bucăți de dolari, și a plecat acasă - italienii din Mica Italie lor, latini împrăștiate peste port și cuburi, chinezii închis noaptea în supermarket-uri lor. Și numai negrii nu aveau unde să alerge. Unde? În cartierele sale negre în cazul în care negrii și atât de mult încât chiar și în întuneric timp de zi de la ei, ca un negro într-un singur loc? Sau înapoi în Africa? Nu, nu se bazau pe negrii ăia.
"Bună, băieții mei." Azi am aruncat pe o bucată de dolari, am mazafaka acum îndoit, dar eu sunt un mazafaka negrule, un copil mare, mazafaka.
În spatele lui a venit al doilea și a citit:
"Cine sunt ei?" Cine sunt acești ruși? De unde vin? De ce s-au speriat toți?
Iar al treilea a răspuns:
- Există ceva în ele, mazafaka, că toți se tem. Ceva din ele a făcut pe toți să fugă.
Al patrulea ghicit:
- Băieți, negri, băieții mei, dar să-i batem pe ruși cu armele lor! De fapt, niggaz, mazafaka, nu merităm asta.
Cea de-a cincea a fost surprinsă:
-Cum să-i bați cu propriile lor arme, mazafaka? Nu avem aceleași mașini ca și ei? Nu avem aceleași grenade ca și noi?
Dar al patrulea a spus:
- Nu, niga, nu vorbesc despre mitraliere și grenade. Vorbesc despre limba lor mare. Nu ne-a fost frică de arme. Ne-am temut de cuvintele lor. Au spus ceva de care toata lumea se teme.
Și apoi toată lumea a strigat:
- Da, Niger, toate acestea sunt cuvintele lor, negru, trebuie să le repetăm, negru!
Și al patrulea a spus:
"Frați, vă amintiți ce au spus rușii?"
- Da, negru!
"Puteți repeta ceea ce au spus?"
- Da, negru!
"Apoi repetă după mine, în detrimentul a trei". O dată, o masafaka ... Două ... Trei ...
Apoi toată lumea a încercat să strige ceea ce au spus rușii. Desigur, au vrut să strige "e ... b, mama ta", dar ei nu au reușit. Cineva a strigat "yok t m", cineva - "yot in mazafaka", cineva "oyu tvomat". Bineînțeles, nimeni nu putea să repete, pentru că nu cunoștea limba rusă și nu înțelegea ce însemna asta. Dar toată lumea a primit ceva de genul "yo", "yo". Și s-au simțit mai abrupți și că toți se vor teme din nou acum. Și pentru a arăta minunat, au început să repete cuvântul "yo" de cincizeci de ori pe zi ...
Anii au trecut, iar străinii au început să vină în Rusia pentru instruire, inclusiv pe cei negri. Și, pentru a fi considerați abrupți, au început să repete cuvântul "yo" chiar de cincizeci de ori mai des. La care rușii i-au poreclit "yokar Baba".
Articole similare
-
Oamenii au apărut pe pământ întâmplător, cine suntem și unde
-
O revistă de lucruri curioase, de unde a venit tradiția decorării pomului de Crăciun?
-
Cum a fost temperat atelierul sau unde a apărut economia subterană în URSS
Trimiteți-le prietenilor: