Dacă spui literalmente.
Dacă spui literalmente.
De-a lungul timpului, Shinigami au ucis golurile cu ajutorul zampacto. Pentru ei totul legat de săbiile spirituale părea destul de logic și explicabil. Cu toate acestea, ei se întrebau deschis, de ce, când au fost eliberați, înainte de numele sabiei, gazda trebuie să strige un verb inadecvat.
- La naiba, de ce "Rychi?" - Surprins Heineko. - Cum o voi mârâi ei, dacă nu am niște corzi vocale în forma mea de sabie? Ei bine, de ce este această cerere?
- Stai liniștit acum, spuse senonzakura înfricoșătoare. În general, mă pierd. Culoare. I-am spus asta, lalea?
- Și pentru mine maestrul este întotdeauna "Creste!" a strigat ", a adăugat Khozakimaru." Așa că am crescut ca un animal mic necunoscut! "
- Mi se pare că ei înșiși nu-și dau seama că ne ordonă! "- Haineko a rezumat.
- Păi, Senbonzakura a decis, să ascultăm gazdele unul câte unul și să facem ceea ce cerem de la noi. Eram doar o momeală de chinciș pentru împrumutul gol.
Alarma a sunat în mod neașteptat. În Rukong-Ii, au fost introduse cele goale și în număr atât de mare încât mai mulți căpitani și locotenenți au fost trimiși pentru a face față situației imediat. Ajungând la scenă, Shinigami a trebuit imediat să se angajeze într-o luptă aprigă.
- Ridică-ți capul, Vabiske! Strigă Kira, uitându-se constant la dușmani. Din zampacto a scos mâna și, apucând șinigami de păr, și-a ridicat capul Izuru în sus.
- La naiba, nu e al meu, Vabiske! "Locotenentul strigă surprins:" A ta! " Probabil.
Sabia lui Kryv se îndreptă. "Ce-i cu zampacto?" - Am fost surprins de Izuru.
- Ce e în neregulă cu tine, Kira? ", Strigă Gin apropiindu-se cu un zâmbet.
- Zappakto mea nu mă supune!
- Spui asta, fă-o la cea mai recentă versiune, - nu te opri zâmbind, căpitanul și-a scos sabia. - Omoară-l, Shinso!
Lama mortală se întindea brusc spre Kira. Locotenentul abia reușise să sară deoparte.
- E. - Zâmbetul lui Gina a devenit ușor surprins. - Da, nu-l omorâți în mod specific. Căpitanul mi-a fluturat mâna pe cei goi.
Zampakto a fost alungit și scurtat, cosit gol fără participarea vizibilă Ichimaru.
- Ei bine, e convenabil, bineînțeles, spuse căpitanul, dar e ciudat.
Matsumoto a izbucnit brusc în grosul golului. Frumusețea părului roșu a smuls cu mândrie zampakto și a strigat:
- Rychi, Heineko!
Zgomotele bătăliei au tăiat brusc zgomotul, atât de tare încât luptătorii din Hinamori din apropiere tremurau și abia reușiseră să evite lovitura celui gol. Abaray, care era aproape de Rangik, râdea.
- Nu m-aș fi distrat în locul tău! "Matsumoto se uită la el.
- Ce este? Renji chicoti, apoi ordona: "Revi, Zabimaru!"
De data asta suna un zgomot puternic deasupra câmpului de luptă. Hinamori a început din nou cu un început și a jurat.
- Bine, mormăi Renji, aș fi mai degrabă fără luptă.
Deodată, Hitsugaya și Byakuya au apărut alături de locotenenții lor.
- Matsumoto, ce sa întâmplat? Întrebă Toshiro.
Rangiku a descris pe scurt esența problemei căpitanului.
- Întotdeauna e ceva în neregulă cu tine ", a oftat Hitsugaya." Păi, coboară din cerurile înghețate, Horinmar! "
O voce profundă suna din cer:
- Nu coborâți!
Toshiro clipi. Apoi a apucat o palmă mai confortabilă și apoi a strigat din nou:
- Ieșiți din cerurile înghețate, Horinmar!
- Am spus că nu voi coborî! "Răspunsul a venit imediat.
- Ceva nu funcționează, mormăi Hitsugaya. Păi, haide, naibii, de la cerurile de gheață, Horinmar!
- Ești deja plictisit! Nu coborâți!
- De ce? Căpitanul era în mod clar aproape de isterie.
- Pentru că e acum primăvara! Unde ai văzut cerul înghețat?
Înclinând din râs, Matsumoto sa dus la căpitanul uluit, a pus mâna pe umăr și, exprimându-și simpatia pe față, a spus:
- Fii puternic, căpitane! El nu va veni la voi.
Privind la această imagine, Byakuya, scoțând zampacto, a spus:
- Ei bine, atunci.
Renji, observând acest lucru, a strigat:
- Kuchiki-Taicho, e mai bine să nu.
- Flori, Senbonzakura!
Lama sabiei a dispărut sub florile trandafiri înfloritoare.
- Cred că am văzut așa ceva într-un singur umplutură ", a spus Byakuya cu grijă ștergând sabia în maneta lui." Bine, o să folosesc kido. Apropo, Renji!
- Da, căpitane?
- Și unde este Rukia?
- Ah, Rukia. E acolo, locotenentul își făcu mîna spre marginea pădurii. Kuchiki, cea mai tânără, stătea din tristețe pe pământ, iar în jurul ei, din când în când, plângând și luând figuri complicate în aer, își tăia cercurile zampakto.
- Ce se întâmplă cu sabia ei? "Bicuieu a înclinat sprancene.
- Ei bine, e Sode-no-Shiroyuki, explică Abaray.
Byakuya a decis să rămână tăcut.
Flancul stâng a fost ținut cu îndrăzneală de către ofițerii deceniului al unsprezecelea, întăriți pentru loialitatea față de Shuhei. Goliți aici în special neyvali, a devenit din ce în ce mai greu de luptat. Primul nu a putut sta Ikkaku.
- Haideți nafig! Creșteți, Hozakimaru!
O secundă mai târziu, ofițerul și-a scos sabia de cinci metri și a blestemat cu imaginație.
- Bine, a decis Yumichika.
- Hei! "Ikkaku a intrat înăuntru." Vezi ce se întâmplă! " Nu eliberați sabia!
- Haide ", a îndemnat tovarășul Ayasegov." Sunt interesat de ce se va întâmpla ". Dizolvă, Fujikudzhaku!
Zampakto a scăpat din mâinile ofițerului și a încercat să urce sub haine. Madarame a căzut la pământ, se îndoia de râs, privea pe Yumichika, roșu ca pe un cancer, încercând să-și țină sabia de la acțiuni perverse.
- La naiba! "Shuhei blestema, descoperind că era singur împotriva mulțimii goale." Construiește o recoltă, Kazashini! "
Sabia sa transformat în mod obișnuit în două panglici, dar după aceea a scăpat din mâinile șinigami, a zburat până la marginea pădurii și a început să coste iarba. Bărbații goi încă mai loviseră pe Hisagi.
- La naiba, ajuta-l pe cineva! "Nu se putea opri. Tata! Taichi!
- Sunt aici, Hisagi! "O voce a venit de sus.
- Mamă? Întrebă Shuhei sperăm.
- Nu, taicho a ta! Ei bine, atunci. Tousen se întoarse spre cel gol. "Scream, Suzumushi!"
O bâzâit de timp și un timp de rupere a țipat deasupra văii. Când se liniștea undeva în depărtare, Hinamori fusese bătut.
- Căpitane Kyoraku, vom elibera zampacto-ul nostru? "Întrebă Ukitake serios.
- Da, mai bine nu. A spus Shunsui gînditor, amintindu-și porunca de eliberare.
- Toate valurile, scutul meu! Toate fulgerul, deveniți lama mea! Sogio-but-Kotovari!
În jurul căpitanului a format o minge de apă, care a blocat toate atacurile de a ataca gol. Pe lamele ambelor lame au apărut scântei de descărcări electrice.
- Sunt chiar mai puternic! Și acum.
Ukitake și-a trimis sabia la grupul celor goi. Fulgerul a scăpat din lamă. Inamicii au fost distruși, dar brusc ceva a apărut și căpitanul a căzut în inconștient.
- E. Ukitake, ce-i cu tine? "Kyokaku era îngrijorat.
- Permiteți-mi să explic, "a corectat ochelarii lui Nanao." Apa este dirijorul pentru electricitate. " De aceea, când fulgerul căpitanului Ukitake a trecut prin scutul său de apă, ea a atacat pe Taicho însuși.
- A. Și ce facem acum?
Soi Fong a apărut lângă Körak.
- Ia căpitanul la barăcile celui de-al patrulea detașament! Ne vom acoperi ", a spus ea decisiv.
- - Foarte bine, căpitane, Kiraku a fost de acord.
Soi Fong a așteptat până când a părăsit câmpul de luptă cu rănitul Ukitake, apoi sa întors spre Omaeda.
- Eliberați zampakto!
- K-căpitan. Și poate nu.
- Să-l eliberăm! - Fata din nou ia dat-o pe locotenent pentru fidelitate.
- Krushi, Gegitsiburi!
O masivă uriașă a scăpat de mâinile lui Omaeda și a zburat spre cazarma Gotei 13. După un timp, cracarea clădirilor distruse a început să fie auzită de acolo.
- Ți-am spus ", a început locotenentul.
- Cât de nefolositoare sunteți, "Fong a oftat." Împingeți-vă dușmanii cu sufletul tău mort, Suzumabashi! "
Contrar temerilor, mâna căpitanului a fost formată destul de obișnuită, fără efecte secundare.
- Mare! "Soi Fong a fost inspirat și, sărind în cel mai apropiat loc gol, a lovit două lovituri rapide. Vrăjmașul a dispărut, dar brusc sa ruginat în mod neașteptat, sa spart și a căzut din mâini.
- Ce dracu '? Soi Fong a fost surprins.
- Permiteți-mi să vă explic, "Nanao a venit de nicăieri." Din cauza poruncii "străpungeți vrăjmașii voștri cu moartea voastră de moarte", zampacto dvs. a început să se perceapă ca o albină. Iar dacă o albină îi lovește pe cineva, își pierde mirosul, apoi moare.
- Deci, ce? "Soi Fong a răsunat:" Ce ar putea fi mai rău? "
Hitsugaya trecu prin el, privindu-se pătrunzător și cerșind:
- Te rog, coboară din cerurile înghețate, Horinmar!
- Asta e, șopti Soi Fong.
Pe drumul către Kyoraku, trăgând pe umerii lui Ukitake, a apărut brusc comandantul-șef.
- Există vreun rănit? Întrebă el surprins.
- Vedeți, general, există un astfel de lucru.
- Pleacă, mormăi Yamamoto, o voi face eu însumi. Arde-mi dușmanii la pământ, Ryujin Jakka!
Câteva momente mai târziu, Shinigami-ul a fost distras din bătălie de dragul unei imagini uimitoare. Dintr-o imensă floare de flacără, el a fugit cu un strigăt:
- Îmi pare rău, Yama, într-adevăr, din cauza unui buton, așezat pe un scaun, am devenit dușmanul tău.
- E timpul să oprim toate astea ", a spus o voce calmă.
- Căpitanul Aizen! "Strigă Hannamori cu bucurie.
- Da, Momo, spuse cu bunătate Aizen, "totul se termină acum." Break, Kyoka Suigetsu!
Sabia sa spart în fragmente care au căzut la picioarele căpitanului.
- Eh? "Aizen stoarse.
A fost un râs în apropiere.
- Căpitane, încă nu ți-ai dat seama că numai cele de zampacte sunt acum utile, echipa pentru eliberarea cărora indică în mod direct necesitatea de a ucide. Aici, de exemplu.
- Nu, MAYURI! - Zece oameni au strigat panică.
-. lacrima-i jos, Atisosi Jiz!
Zambakto Kurosui a pornit instantaneu banca și a început să atace nebun nediscriminatoriu. Shinigami erau deja pregătiți pentru moarte, dar dintr-o dată cineva aruncase o mașină cu o lovitură puternică.
- - Ce faci aici? Întrebă Kenpachi bucuros, răzunând capul spre cel mai apropiat spațiu gol.
- Suntem mântuiți! "Renji a oftat fericit.
Centrul de cercetare a fost aliniat. Înainte de ea stătea Mayurie, care era ocupată să întoarcă ofițerii la zampacto.
- Kurosuchi! O să funcționeze asta? Întrebă Yamamoto formidabil.
- Desigur! "Zâmbi Mayuri." Nu știu de ce nu ai făcut asta înainte. Crede-mă, butonul de auto-distrugere nu a împiedicat nici un fel de arme!
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: