- Îmi place Tadjikistanul. De asemenea, am vrut să studiez acolo, dar părinții mei au spus că educația este mai bine să ajungă aici în Rusia ", spune Olya, 10 ani, nu este serios pentru copiii ei. Numele rusesc din spatele ei a fost fixat în școală, iar pe certificatul de naștere este scris ca Khamrokhoy Avazov, originar din cartierul Vakhdat din Republica Tadjikistan. În acest an merge la a patra clasă a unei școli din Moscova lângă Moscova.
Domnitor la școala nr. 1 numită după eroul Uniunii Sovietice L.D. Churilova lângă Moscova Kotelniki
Într-un oraș mic din Kotelniki există mulți oameni din Tadjikistan. Unii dintre ei locuiesc aici de câțiva ani. La sosire, părinții se străduiesc să-și aranjeze copiii în școli locale, astfel încât chipurile copiilor mătăsiați la primul apel aici sunt mai degrabă o regulă decât o excepție.
Lângă perete sunt afișate liste ale elevilor de prim rang, de la care am întârziat. Sunt găsite nume de familie non-ruse, deși nu atât de des. Mamele, între timp, ajustează costumele copiilor. Cu părinții, totul este mai complicat. Nu în depărtare observ o femeie de ani de zile care comunică cu părinții ei. Această Evdokia V. Bober, profesoară cu 49 de ani de experiență. Ea îl cunoaște pe fiecare student după nume, inclusiv pe cei care vin din Asia Centrală. Potrivit ei, ei învață multe aici.
- Câțiva copii din Asia Centrală studiază în clasa a IV-a. De exemplu, Mirzoalimova Mukhliyo, care sa alăturat imediat echipei, fără ezitare, pronunță numele elevului ei, Evdokia Vassilievna.
- Învață cu noi din clasa a doua. La început, desigur, a fost dificil pentru ea. Chiar a trebuit să rămână în al doilea an. Fata este calmă, studiază bine, foarte harnic, - profesorul pare să-și lăudă propria fiică. - Sa dus la orele de curs pentru grupul de zi extinsă, dar a încetat să le viziteze, fiind plătite. Probabil e problema cu banii ", ridică din umeri.
În aceeași clasă, Khamrokh Avazova studiază, de asemenea, sau, așa cum se numește în școală, Olya. Ea, spre deosebire de Mukhliyo din această școală din prima clasă, locuiește în apropiere. Evdokia Vassilievna a început să vorbească despre Ole, dar când a văzut că toată lumea mergea deja la gama, ea și-a cerut scuze și a mers la alți profesori.
Olya, pe numele lui Hamroha
După partea solemnă, am început să caut pe Olya în mulțime, dar apoi, un bărbat cu pielea întunecată de 35-40 de ani ma blocat:
- Scuză-mă, fată, poți să ne faci o fotografie? - spuse el cu un accent vizibil, ținând o cameră cu un zâmbet.
Alături de el sunt doi băieți de aproximativ douăsprezece și o fată. Așa cum sa dovedit mai târziu, aceasta este Olya, iar omul cu camera este tatăl ei.
Din dreapta spre stânga: Yermahmad Avazov, fiica sa Khamrokhoy, fiul lui Khabibul și nepotul Ibrahim
- Primul an, când copiii au mers la școală, a fost, desigur, dificil pentru ei. Dar apoi s-au confortabil și acum au prieteni și tovarăși aici. Sunt prieteni cu tipii locali. S-ar putea să nu credeți, dar vecinii chemați și întrebați soția mea să lase copiii să se joace în curte împreună cu copiii lor. Nu știu exact, dar cred că copiii locali se simt protejați când băieții noștri sunt în jur. La urma urmei, ale noastre sunt diferite. Ele sunt ridicate în tradițiile estice și folosite pentru protejarea altora - împărtășește concluziile sale.
Yermahmadu Avazov are 37 de ani, dintre care 20 trăiește și lucrează în Rusia. Este un șofer, a reușit să lucreze în diferite locuri, dar de câțiva ani lucrează la una dintre firmele de securitate din Moscova. În Tadjikistan, recunoaște, nu este desenat.
- Locuiesc deja în acest microregiune Silikat de atâția ani, că pentru mine aici totul este nativ. Mai mult, dacă cunoașteți limba rusă, tot ceea ce vă înconjoară este bun pentru dvs. Și sunt la domiciliu la fiecare 3-4 ani ", oftează el și începe să facă scuze. "Vezi tu, nu durează o săptămână să te plictisești la Moscova. Ca și cum ar fi ceva de luat. Am pus deja rădăcini aici; familie, copii, prieteni - asta e. Iar părinții vin adesea să se viziteze singuri.
Copiii, spune el, au fost acceptați în școală fără probleme. Copiii străini au nevoie de aceleași documente ca și cetățenii ruși pentru a intra sau a se transfera în școlile rusești. Acestea trebuie traduse în limba rusă și notate. În plus, aveți nevoie de un document care să confirme dreptul de ședere pe teritoriul Federației Ruse, precum și înregistrarea la locul de reședință. Yermahmad nu avea doar asigurare medicală și era ușor de obținut.
Unul dintre băieții de lângă el este fiul său Khabibul, abreviat Khabik. El studiază în clasa a șasea, el avea înfățișarea unui băiat tipic tadjică, în contrast cu lumina, mai mult ca fata rusă, decât un tadjic, soră.
- Da, știu, mulți oameni mi-au spus despre asta, - spune Olya timid, dar nu fără un zâmbet.
Îi place să studieze la o școală din Moscova. Ea este foarte sociabila si vorbeste rusa fara accent, din nou, spre deosebire de fratele ei, care uneori aude.
În acest moment, ei cei mai buni prieteni merg la ea - colegii de clasă Alina și Masha, începe să împărtășească impresiile lor despre vacanța de vară.
Hamroha (Olya), Masha și Alina (de la dreapta la stânga) sunt cei mai buni prieteni și colegi de clasă.
- Și cum te-ai odihnit, unde a fost? - Masha este interesată, plângându-se că prietena ei nu era în oraș vara.
- Am fost în Dushanbe - răspunde pe scurt Olya, dar apoi începe cu un entuziasm să vorbesc despre sărbătorile petrecute cu bunicii mei în capitala Tadjikistanului. Așteptând până a terminat, intru în conversație și întreb despre prietenul ei Olya.
- Și dacă scrii despre Olga, ea va fi faimoasă? - Alina se întreabă.
- Probabil, - eu răspund și aștept, va fi mai departe.
Și apoi inițiativa este luată de Masha:
- Olya studiază cu noi din clasa întâi. Ea este o fată foarte interesantă și sociabilă. Suntem interesați de ea. Ii cerem uneori numele unor cuvinte sau cuvinte în limba tadjică și le traduce pentru noi. De exemplu, știm deja că "cum faceți?" În Tadjik va fi "chi heli?". - Cu un accent rusesc mic vor fi rostite cuvintele tadjice ale fetei, iar cele trei sunt pline de rasuri sincere de copil.
Văzând că fetele au mult mai multe de spus, le las și mă duc la clădire, la persoana principală din această școală - Astafieva Natalia Lvovna.
Director al școlii Astafieva Natalia Lvovna
Fostii cetateni ai URSS
În biroul regizorului, situat la primul etaj, foarte luminos. Pe dulap flaunts o mulțime de cupe, iar masa este plină cu o duzină de buchete frumoase de la părinții studenților. Astafieva însăși era o femeie foarte prietenoasă și sociabilă. Nu are obiceiurile de alocare a copiilor din Asia Centrală, însă se plânge că nu toți sunt pregătiți să studieze la o școală rusă.
- Deoarece în prezent în școlile din fostele republici sovietice ale limbii ruse nu este ceva ce familia, și chiar obligatoriu, unii copii consideră că este dificil de a învăța de la noi, - a spus ea, eliminând unul dintre ultimele mari și buchete care stau între noi pe masă. - Uneori, părinții chiar vorbesc rusă mai rău decât copiii lor.
În familiile care au venit în Rusia cu câțiva ani în urmă, unde copilul a frecventat o grădiniță, copiii ruși cunosc limba rusă mai bine decât părinții lor, spune ea:
- Există adesea cazuri în care copiii traduc părinților lor ceea ce spunem. Și în familiile care au sosit recent în Rusia, nici părinții, nici copiii, desigur, nu vorbesc rusă. De aceea, profesorii au uneori probleme cu astfel de copii.
Dar această problemă se speră în curând să fie rezolvată. În acest an este noul director adjunct al muncii educaționale în școala primară - logoped, care a fost luată în mod special pentru a efectua activități suplimentare pentru copii, pentru care limba rusă nu este nativ.
- În general, pentru a se asigura că acești copii sunt mai bine absorbite în comunitatea locală, este necesar să se discute cu familiile mai mult decât în limba rusă, în timp ce, desigur, menținând în limba lor maternă, - adaugă Natalia L ..
- Eu însumi îi ușurez cu cetățenii care vizitează, pentru că sunt foști cetățeni ai Uniunii Sovietice. Niciunul dintre aceștia, în special migranții, nu este de vină. La urma urmei, ei nu vin aici pentru că nu le place țara lor. Ei se gândesc la copiii și familiile lor.
Se uită departe și continuă fără un zâmbet.
- Pe de o parte, simpatiz cu ei și, pe de altă parte, sunt oameni buni, deoarece încă se gândesc la viitorul copiilor lor și pentru asta lucrează, în ciuda oricăror dificultăți.
Copil ca copil
Plecând din biroul directorului, mă întâlnesc din nou cu profesorul de clasă Oli-Hamroha. Evdokia Vassilievna și-a amintit că conversația noastră anterioară a fost întreruptă de o poveste despre Ole. Am vorbit cu ea puțin și când am început să ne luăm la revedere, ea și-a amintit brusc povestea din trecut:
Evdokia V. Bober nu-și împarte elevii în naționalități și îi învață că toți sunt egali.
- În vremurile sovietice, nici măcar nu am observat cine era cine. Îmi amintesc, foarte mult timp în clasa mea, că am studiat o fată tadjică. Era încă în URSS. La o sărbătoare a pregătit un număr - ea a cântat în Tadjik și a dansat. La început, mărturisesc că nu am acordat prea multă atenție, dar imediat ce a început să cânte și să danseze în haine naționale. apoi a atras atenția tuturor. După asta, chiar am tratat-o diferit. Înainte de asta m-am gândit - copilul este ca un copil, iar apoi ne-a dat talentul. Aici, astfel de momente îi fac pe oameni mai aproape și oferă ocazia de a învăța tradițiile și obiceiurile unii altora.
Articole similare
Trimiteți-le prietenilor: